Această fericită şi pururea pomenită Xenia era din marea cetate a Romei, din neam cinstit. Dorind părinţii ei să o mărite şi pregătind nunta, ea s-a sculat şi a fugit împreună cu alte două femei tinere, slujitoarele ei. Călătorind pe mare şi trecând prin Alexandria, a sosit în ostrovul Cos. De acolo, fiind îndemnată spre viaţa călugărească de minunatul ieromonah Pavel, s-a aşezat în cetatea Milassa din Careia, unde şi-a făcut o bisericuţă închinată sfântului mucenic Ştefan. În jurul acelui locaş s-a nevoit mult, împreună cu cele două slujitoare ale ei şi cu alte fecioare, dovedind răbdare şi părăsire a simţului poftelor lumeşti. După sfârşitul ei cuvios şi fericit, s-a arătat şi un semn pe cer: s-a ivit o cruce de stele, înconjurată pe din afară şi pe dinăuntru de o cunună. După îngroparea sfintei în pământ, semnul a dispărut. Despre viaţa sfintei a povestit una dintre slujitoare: din ce ţară şi din ce neam era, că la părinţi se chema Evsevia şi că vrând să trăiască necunoscută a luat numele de Xenia.
