Ispitit de miracolul blând al sărbătorilor, încerc să-mi domolesc criticul tăvălug care a trecut anul acesta peste politicieni mai ales, începând cu Băsescu, Ponta şi alţii de staturi apropiate. Fireşte, tăvălugul scrisului meu n-a avut puterea de a-i sinchisi şi vătăma. S-au scuturat ca raţele ieşite din apă şi au fost din nou ca noi. Pe cine mai supără azi ascuţişul unui creion care poate fi şi bont? Hai să-i las, zic, în pace. Primul care nu mă lasă, punându-se curmeziş, e domnul Băsescu, autoproclamat preşedinte. Ieri l-am auzit înjurând, ca-n zilele lui cele mai avântate, moguli, ziarişti, politicieni care nu-i stau preş, plebe. Nimic nu scapă. A comis însă şi un adaos asupra căruia voi stărui – l-a poreclit şi insultat pe avocatul Bolcaş, propus pentru Curtea Constituţională de PSD, mi se pare, cu încuviinţarea colegilor din alianţa la putere. E o alegere inspirată şi cu toate că meseria, dintotdeauna, a ziaristului e să critice puterea, iată un prilej s-o laud. Da, au gândit bine. Domnul Bolcaş este, la 70 de ani ai săi, un om cu o gândire limpede, jurist de înaltă marcă, spirit enciclopedic alături de care, aflându-mă de câteva ori, am avut bucuria să împart evocări istorice şi lecturi rare. Domnul Băsescu nu-i poate ierta amănuntul de biografie personală de a fi unul din avocaţii lui Adrian Năstase şi nu-i poate ierta cusurul de a nu-l admira pe el, anaconda din Deal. Ca atare, vrând să-l strivească, îi poceşte numele. A mai făcut-o şi alte dăţi. Acum, numindu-l Bolhaş pe juristul de 70 de ani, comite o bădărănie de neiertat. Îl voi striga şi eu, în aceste însemnări, pe domnul Băsescu, Băşescu, sub scuza că i-am uitat onomastica din buletin. Băşescu nu numai că se arată în dezacord cu propunerea avansată de USL – nici nu-i de mirare! – dar desenează urât şi nedrept un portret. Faptul că avocatul Bolcaş a fost o vreme în PRM îşi are o explicaţie dureroasă. Un frate al tatălui său, oricum cineva apropiat din familie, a fost mutilat de hortyşti fiindcă era român unionist şi a fost omorât îngropându-l de viu. E un fapt istoric, evocând atrocităţile din Ardeal. Nu-i poţi cere lui Bolcaş să-l medalieze pe Tokeş pentru iubire de România. Oricum, patriotismul lui e departe de extremism, iar prezenţa lângă Vadim o vreme a temperat multe din avânturile tribunului. E, zice, Băşescu, antisemit! Nu e. Am discutat cu avocatul despre personalităţi culturale de sorginte evreiască de la noi pe care le admiră şi le ştie opera aşa cum Băşescu n-o să reuşească în veci. Are voie un preşedinte, mă rog, pretins preşedinte fiindcă poporul l-a dat afară, să pocească numele unor cetăţeni, să insulte ca-n mahala, să-şi pună poalele în cap? Ţaţa Băşescu asta face. În plus, ameninţă că jurământul noului judecător al Curţii Constituţionale nu se va petrece sub acoperişul Palatului Cotroceni. Acolo pot jura Nastasia, Zegrean, madam Motoc care pleacă să ne judece de la o instanţă europeană, dar nu Bolcaş. De ce? A cumpărat, deodată cu Nana, Băşescu şi moşia Cotroceni? Pune aia mică sau însămânţează aia mare porumb în curtea fostului Palat Regal? N-am ştiut. Aflu acum. L-am auzit pe Băşescu spunând că nu va mai călca pe acolo cât o fi el preşedinte (preşedinte nu e!) Crin Antonescu. Am văzut că la Ziua Naţională a tăiat de pe listă adversari personali, cu toate că funcţia îi îndreptăţea să fie acolo, fiindcă nu-şi serba Băşescu ziua de naştere, ci România îşi serba ziua de naştere. Confiscarea Cotrocenilor, ca simbol statal şi instituţie, este de-o gravitate greu de acceptat. Alo, doamnă Putere, dormi? Ne laşi pe noi doar să clămpănim? Ai făcut o comisie pentru moşia Nana. Fă şi una, dar eficientă, pentru moşia Cotroceni.
Lucian AVRAMESCU
