Pomenirea Sf. Apostoli Filimon, Arhip, Onisim şi Apfia, dar şi a Sf. Mc. Cecilia, Valerian şi Tiburtie
Aceştia au trăit pe vremea împărăţiei lui Nero, ucenici fiind ai Sfântului Apostol Pavel, şi au mărturisit la Colose, aproape de Laodiceea. Făcând păgânii praznic Artemidei, în capiştea lor din Colose, sfinţii, cu alţi creştini dimpreună, lăudau pe Dumnezeu în sfânta biserică. Retrăgându-se ceilalţi când au năvălit idolatrii, au rămas numai ei singuri – Filimon, Arhip şi Onisim împreună cu Apfia, credincioasă fiind şi ea, dorind mărturisirea lui Hristos. Prinzându-i pe ei, i-au adus la Androcleu – mai-marele Efesului – şi au fost bătuţi de el. Nesupunându-se în a aduce jertfă la idolul Mina, aceştia au fost îngropaţi până la brâu şi au fost ucişi cu pietre şi săgeţi. Cecilia era din Roma, din neam strălucit şi a trăit pe vremea împărăţiei lui Diocleţian. Măritând-o părinţii cu Valerian, aceasta l-a adus la credinţa în Hristos şi s-au hotărât a-şi petrece viaţa în curăţie. Valerian a întors la credinţă şi pe Tiburtie, care îi era frate bun. La atâta credinţă s-a ridicat Tiburtie încât şi cu îngerii vorbea în toate zilele. Dar, fiindcă ei îngropau moaştele mucenicilor lui Hristos, au fost pârâţi la Tuschie Almachie, prefectul cetăţii şi, fiind aduşi înaintea lui şi mărturisind ei pe Hristos, le-au fost tăiate capetele.
