De multe ori, în acest colţ de pagină, l-am avut „oaspete” pe preşedintele ţării, situaţie frecventă mai ales în acest al doilea mandat al său. Un bun coleg chiar îmi aminteşte, cu prietenie, că, totuşi, „Băsescu este…mare ”, că-i „deştept” şi alte asemenea, iar eu îl aprob , cu…argumentele mele; adică, Traian Băsescu este neîntrecut în abilitate, şiretenie, fariseism şi egoism. A ştiut foarte bine să exploateze în propriul interes şansa pe care i-a acordat-o electoratul, care a crezut că va trăi mai bine cu el la timona ţării. Pe de altă parte, nu l-aş fi „deranjat” pe domnul preşedinte dacă şi-ar fi văzut de treburile care-i revin în virtutea Constituţiei cu care ne ameninţă de multe ori şi în faţa căreia a pozat la referendumul din vara lui 2012. Chiar a avut o perioadă, atunci – după ce vreo şapte milioane şi jumătate de români i-au cam băgat pumnul în gură – când nu i-am auzit glasul şi nu „m-am legat” de persoana dumisale. Dar când îl vezi că se bagă ca musca-n lapte – mai ales când laptele nu-l priveşte – este o cu totul altă poveste.
Şi-apoi, cum să-l laşi în pace când se vede de la o poştă că, deşi vrea coabitare, se manifestă, invariabil, ca un „Gică –contra”? Iată, recent, a dat un avertisment public în ceea ce priveşte „monopolizarea” serviciilor publice de radio şi televiziune, deşi nu cred că a pus cineva la îndoială faptul că instituţiile amintite l-au tratat cu toată atenţia. Spuneam, recent, că radioul naţional a devenit „dubios” de la o vreme, prin faptul că, în emisiunile de ştiri, puterea spune o vorbă, iar opoziţia – nouă! Sunt de acord cu prezentarea imparţială, democratică, a opiniilor opoziţiei, dar nu cred că un partid care a obţinut vreo 16 procente din preferinţele electoratului merită să ne mai dea sfaturi, cu atât mai mult cu cât, la…”vremea lui”, nu prea a arătat că ar fi zmeu, aşa cum se doreşte acum.
Revenind la domnul preşedinte, voi menţiona că alte două motive ale abordării mele gazetăreşti le reprezintă, pe de o parte, faptul că şeful statului nostru urmăreşte şi ştie „mişcările” din conturile unor persoane fizice – ceea ce nu „cadrează” cu statutul său – iar pe de altă parte, că vrea să devină fermier. Ei bine, despre această nouă intenţie prezidenţială trebuie să spun că pe cât de bun preşedinte jucător a fost, mă îndoiesc că va deveni un bun fermier, deoarece, din start, a pornit cu…semne de întrebare asupra perspectivei pe care ne-a mărturisit-o. Dubiile, deocamdată, izvorăsc din uşurinţa cu care o bancă de stat i-a acordat fiicei sale un credit de un milion de euro, şi-apoi, din supraevaluarea terenului – pentru garanţie – pe care i-a făcut-o cadou aceeaşi unitate bancară. Dar, dincolo de toate acestea, o bănuială nu-mi dă pace; ea izvorăşte tot din…apucăturile băsesciene care îmi spun că dacă n-a fost un bun preşedinte jucător, nici fermier bun nu va fi. Va rămâne, în schimb, un fermier-jucător, pentru că bănuiesc şi eu o anume…perspectivă a acestuia. Adică, în viitorul apropiat, pe cele 300 de hectare şi-ar putea găsi găzduire vreun aeroport sau alt obiectiv „strategic” – ceea ce-i va oferi dlui Băsescu posibilitatea obţinerii unei valori mult mai mari decât cea pe care i-o vor rezerva culturile agricole dependente de foarte mulţi factori; sau le va valorifica – pur şi simplu – de la anul, când se va liberaliza piaţa terenurilor agricole pentru străini şi va obţine un preţ „elegant” fără vreun efort, ci doar cu motivaţia de a-şi plăti împrumutul la bancă! Cu alte cuvinte, va face un fel de „joc de gleznă” tipic prezidenţial pentru a ne demonstra că poate fi şi un fermier jucător!
Leon CHIRILĂ
