Scandalurile din invatamantul ploiestean, la inceputul secolului trecut : note umflate contra unor sume de bani, tensiuni intre profesori provocate de rivalitati politice

În zilele noastre, nu trece un an şcolar fără să apară măcar un scandal în Educaţie, cazul cel mai recent mediatizat fiind al unui profesor din Ploieşti trimis în judecată pentru acuzaţia de luare de mită. Tensiunile nu au ocolit învăţământul ploieştean nici în primii ani ai secolului trecut, atunci când ministru al Instrucţiunii Publice era Spiru Haret. Autorităţile centrale anchetau acuzaţii despre note mărite pe nedrept sau erau sesizate atunci când apăreau conflicte între profesori, pe fondul rivalităţilor politice.
În capitolul “Istoria învăţământului ploieştean” din volumul al III-lea al Marii Cărţi a Ploieştiului (volum ce urmează a fi editat de către Societatea Culturală “Ploieşti Mileniul III”), profesorul de istorie Dorin Stănescu relatează câteva astfel de situaţii apărute, la începutul secolului a XX-lea, la Liceul ,,Sfinţii Petru şi Pavel” din Ploieşti – instituţie de învăţământ de prestigiu. Instituţia funcţiona pe Bulevardul Independenţei, acolo unde, în prezent, se află Colegiul Naţional „Mihai Viteazul”. În 1901, directorul liceului, Eugen Ludwig – membru al Partidului Conservator care tocmai plecase de la guvernare – fusese schimbat pe criterii politice şi înlocuit cu N.G. Lăzărescu, membru al Partidului Liberal. O comisie ministerială de anchetă condusă de Emil Pangrati a ajuns în liceu pentru a ancheta tensiunile din rândul corpului profesoral.
„Ancheta a pornit de la sesizările privind acordarea de către profesorul Lupulescu a unor note umflate, contra unor sume de bani, lucru pe care raportul lui Emil Pangrati l-a confirmat, fapt care a generat o mustrare aspră a corpului profesoral local din partea ministrului Spiru Haret. O adresă din toamna anului 1901, către minister, arăta alte nereguli ale directoratului lui E. Ludwig- promovarea unor elevi corigenţi, fără a mai susţine examen. La baza conflictului s-a dovedit a fi rivalitatea politică dintre profesorii liceului. Astfel, conform unei declaraţii imparţiale, profesorii liceului erau împărţiţi în patru categorii: prima – a profesorilor membri ai Partidului Liberal: C.Rigu, I.Dem Agraru, I.Niculescu–Dacian, N.G. Lăzărescu, Pană Popescu, C. Georgescu; a doua- a profesorilor membri ai Partidului Conservator: B.Spirescu, E.Ludwig, C. Raica, I.Lupulescu şi V. Niculescu; a treia categorie – a celor care sunt întotdeauna cu Guvernul: N.Dimitriu, M.Tănăsescu; a patra categorie – a celor care stau în expectativă şi sunt imparţiali: I.A.Bassarabescu, G.Cosma şi Gr. Niculescu. Între primele două grupări au avut loc confruntări după cum reiese din documente, inclusiv în ziarele de partid locale”, menţionează în lucrarea amintită Dorin Stănescu.
Un alt scandal a izbucnit în 1901, atunci când profesorii Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel” au hotărât redeschiderea Ateneului din Ploieşti, în amfiteatrul liceului, unde personalităţi ale oraşului şi profesorii puteau să susţină conferinţe. „În momentul în care profesorii din aripa conservatoare, alături de alte personalităţi ale vieţii politice, au solicitat sala pentru a conferenţia, directorul N.G.Lăzărescu s-a opus şi a solicitat un răspuns de la minister. În acelaşi timp, Luca Elefterescu, N.P.Răşcanu, G.C. Dobrescu, R.Bolintineanu, Victor Bilciurescu au reclamat ministrului şicanele conducerii şi faptul că au fost jigniţi şi numiţi «obraznici», de către profesorul C.Rigu. Spiru Haret, ministrul de atunci al Instrucţiunii, nu a aprobat cererea conservatorilor, punând următoarea rezoluţie pe solicitarea directorului Lăzărescu: «Nu se aprobă cererea alăturată. O asemenea cerere nu s-ar putea admite decât dacă nu am fi avut deja atâtea dovezi că în localitate nu este destulă linişte în spirite pentru ca respectivele conferinţe să nu degenereze în noi cauze de certuri şi animozităţi»”. Noi tensiuni apar în 1903, când profesorii conservatori sunt reclamaţi la minister pe motiv că ar fi participat la manifestaţii politice de stradă, organizate în Ploieşti de către Partidul Conservator, aflat în opoziţie. “Ca urmare, 12 profesori, printre care: B.Spirescu, I.Lupulescu, Teodor Raica, Pană Popescu, C.Rigu, C.Vorobchievici, au fost nevoiţi să dea declaraţii pentru Comisia de Judecată a corpului didactic secundar şi superior”, relatează profesorul Dorin Stănescu. Potrivit acestuia, perioada 1901-1903 a fost cea mai tensionată din istoria Liceului „Sfinţii Petru şi Pavel”. După această perioadă, arhivele nu mai consemnează conflicte precum cele amintite, iar un rol în acest sens l-a avut şi ministrul Spiru Haret, care a cerut dascălilor să se ocupe de profesie, nu de politică.
A.M.