Pomenirea Sf. Evlampie şi Evlampia
Aceşti sfinţi mucenici au trăit pe vremea lui Maximian (către anul 296), când domnea în oraşul Nicomidia Maxim. Pe atunci, mai mulţi creştini ascunşi în munte au trimis pe Sfântul Evlampie la cetate ca să le cumpere pâine. Iar el mergând, a fost prins de slujitorii idoleşti, ducându-l înaintea împăratului, acesta mărturisi că este creştin. Intrând în capiştea idolilor, în loc să jertfească, el a poruncit idolului lui Aris să cadă şi acesta a căzut sfărâmându-se. Fiind pedepsit pentru aceasta, a venit şi Evlampia, sora sa, şi l-a rugat să facă rugăciune pentru ca să mărturisească şi ea credinţa în Hristos. După aceea, slujitorii împăratului i-au luat pe cei doi fraţi şi i-au băgat într-o căldare cu apă ce fierbea, şi rămânând nevătămaţi, au crezut în Hristos două sute de bărbaţi, cărora, apoi, li s-au tăiat capetele împreună cu ale celor doi sfinţi mucenici.
