Aceştia au trăit la Roma pe vremea împărăţiei lui Maximian (către anul 296). Serghie era primicer din şcoala centiliilor, iar Vah era secundicer din aceeaşi şcoală. Deci, învăţându-se şi urmând din început credinţei creştinilor, şi dumnezeieştilor Scripturi, şi fiind pârâţi la împărat, au fost siliţi să aducă jertfă de idoli; iar ei neprimind nicidecum aceasta au fost îmbrăcaţi în haine femeieşti şi apoi au fost duşi în mijlocul târgului, ca să fie ocărâţi. Apoi au fost trimişi la guvernatorul Antioh – un dregător cu deosebire crud – în cetatea Barbalison pe Eufrat. Aici, apropiindu-se, din arătare îngerească s-au umplut de îndrăzneală şi de putere dumnezeiască, şi întâi Vah fiind bătut cu vine de bou crude multă vreme, şi-a dat duhul în aceste chinuri. Iar lui Serghie făcându-i-se strânsori în multe chipuri, şi băgându-i în picioare încălţăminte de fier, şi silindu-l să alerge departe, după aceea băgându-l în temniţă, şi iarăşi pironindu-se cu aceleaşi răni de încălţăminte, i s-a tăiat capul.
