Acest mărturisitor al dreptei credinţe s-a născut în Salistea Sibiului, pe vremea împărătesei Maria Tereza (1740-1780). Era plugar şi, împreună cu soţia şi copiii lui, ducea o viaţă de bună cucernicie şi plăcută lui Dumnezeu. Împărăteasa a asuprit pe creştinii din zonă pentru ca să se lepede de credinţa lor şi să se unească cu Roma. De aceea, preoţii au fost izgoniţi, bisericile ortodoxe – răpite, iar mulţi creştini fiind întemniţaţi. Văzând această neomenie, în toamna anului 1748, evlaviosul Oprea s-a dus la Viena să se plângă împărătesei şi să-i ceară libertate pentru Legea Răsăritului, arătând că unirea cu Roma s-a făcut atât de ascuns, încât nici preoţii n-au ştiut ce este. Împărăteasa, cu viclenie, i-a spus că i-a ascultat plângerea, dar în ascuns a dat poruncă pentru şi mai mari prigoane, şi a cerut ca Oprea să fie întemniţat de îndată ce va sosi în Ardeal. Aflând aceasta, Oprea a rămas o vreme în Banat cioban la oi. Dar, în 1752, iar s-a dus la Viena cu aceeaşi jalbă la împărăteasă. De data aceasta, a fost prins şi întemniţat pe viaţă, unde şi-a găsit şi sfârşitul.
