Interviu cu Virgil Ştefan Niţulescu, director al Muzeului Naţional al Ţăranului Român din Bucureşti, preşedinte al Comitetului Naţional Român ICOM (International Council of Museums – Consiliul Internaţional al Muzeelor)
– Care consideraţi că sunt cele mai mari provocări pentru un muzeu în momentul de faţă ?
– Cea mai mare provocare este aceea de a câştiga un public statornic şi de a juca un rol important în societate, pentru că muzeul este una dintre cele mai importante instituţii pe care le are societatea.
– Cum trebuie să-şi adapteze muzeele oferta pentru publicul de astăzi, care trăieşte într-o societate de consum şi care de multe ori este în criză de timp şi nu are răbdare să admire exponatele ?
– Muzeele trebuie să fie creative. Munca unui muzeograf este o muncă de creaţie, el este un creator aşa cum este romancierul sau compozitorul. El creează şi recreează o lume atunci când expune obiecte într-un muzeu şi depinde foarte mult rezultatul de capacitatea de creaţie a fiecărui muzeograf în parte.
– Cum reuşiţi să atrageţi publicul către Muzeul Naţional al Ţăranului Român ?
– Am diversificat foarte mult activitatea muzeului. Nu avem activităţi doar în domeniul etnologiei, sunt expoziţii de toate felurile: de artă, de istorie şi chiar de ştiinţe naturale. În afară de expoziţii, organizăm conferinţe, dezbateri, concerte, găzduim piese de teatru, filme şi aşa mai departe.
– În momentul de faţă, în ce măsură muzeele româneşti sunt competitive pe piaţa culturală europeană?
– Pe piaţa culturală europeană nu sunt competitive din două motive: pe de o parte, directorii muzeelor au un fel de teamă, de jenă, de a se prezenta în lume, pe de altă parte le lipsesc mijloacele financiare.
– De ce le-ar fi jenă ?
– Există impresia – din punctul meu de vedere falsă – că muzeele româneşti s-ar afla sub nivelul celorlalte muzee din Europa, ca medie. Sigur că există o mulţime de muzee mai bune decât cele româneşti, dar şi unele mai proaste. Şi în România există şi muzee bune şi muzee proaste, nu se poate absolutiza nimic.
– Cât de importantă este utilizarea tehnologiilor de ultimă oră în domeniul muzeal?
– Este foarte importantă, pentru că oamenii trebuie să găsească într-un muzeu ceea ce sunt obişnuiţi să aibă şi la ei acasă. Nu se poate face abstracţie astăzi de mijloacele audio-vizuale mai ales şi de informarea pe care trebuie să o pregăteşti pentru public. Ai nevoie de tururi virtuale, astfel ca omul să viziteze muzeul de acasă înainte de a-l vizita în realitate. Sunt necesare nişte eforturi de adaptare la cerinţele societăţii informatizate. Cazurile în care după ce văd tururile virtuale oamenii nu mai intră în muzee sunt foarte puţine. Se întâmplă doar dacă muzeul respectiv este atât de prost prezentat încât oamenii consideră că nu merită să-i mai calce pragul. Dacă acesta este bine prezentat, atunci când vezi un tur virtual capeţi dorinţa de a vizita muzeul şi în realitate.
– Există o criză de vizitatori în muzeele româneşti ?
– Criza de vizitatori este determinată de criza economică. Atunci când economia a mers bine, numărul de vizitatori a crescut, iar când aceasta a mers prost, numărul de vizitatori a scăzut. În prezent, ne aflăm pe un trend ascendent – deşi mic – iar asta e un semnal că economia trebuie să-şi revină.
– În ce măsură statul mai sprijină muzeele româneşti ?
– Statul – prin acesta înţelegând autorităţile centrale – face eforturi minime pentru a sprijini muzeele pentru că bugetul este foarte mic. Paradoxal, în ceea ce priveşte câteva consilii judeţene, am constatat că interesul pentru sprijinirea muzeelor este foarte mare. Aici este vorba despre autorităţile locale şi despre felul în care consiliile judeţene înţeleg sau nu înţeleg importanţa muzeelor.
– Prahova este un caz fericit…
– Da, Prahova, la fel ca şi Doljul şi Sibiul sunt, într-adevăr, cazuri fericite. Există alte judeţe unde preşedinţii consiliilor judeţene – oameni care sunt complet necultivaţi şi care au pe lângă ei oameni asemenea lor – nu înţeleg cât de importante sunt muzeele şi apoi se miră că în judeţele lor creşte infracţionalitatea, se miră că au loc manifestări antisociale. Se întâmplă aceste lucruri şi pentru că oamenii nu mai intră în muzee.
Ana-Maria MAXIM
