În dimineaţa zilei de 10 octombrie 2013, glasul grăbit al unui prieten îmi ceru, sec, pe calea undelor:
– Scrie-mi câteva cuvinte despre Nicu Boaru. Dar repede. Cred că ştii…
Nu ştiam şi nu-mi venea să cred aşa ceva. Doar cu câteva zile în urmă, stătusem de vorbă cu el, în Palatul Culturii din Ploieşti, pe culoarele Bibliotecii Judeţene, pe care o conducea de ani buni.
Ca de fiecare dată, şi această întâlnire cu Nicu Boaru a avut darul să mă desprindă din gândurile mele şi să mă învăluie în vraja cuvintelor sale, spontan legate în vibraţii aducătoare de bună dispoziţie. Era, fără îndoială, un dar al lui, natural, cizelat şi îmbogăţit prin practică şi acumulare de cultură.
Mi-a făcut plăcere să-i răspund, la cascada de amabilităţi, relatându-i următorul fapt:
– Domnule Director, cu puţin timp în urmă, am participat, în comuna Măneşti, la o amplă manifestare culturală. Cu acest prilej, câţiva locuitori mi s-au adresat, împărtăşindu-mi, cu mândrie, faptul că le-aţi fost profesor de limba română – unora, la Şcoala din Măneşti, altora, la Liceul „C.D. Gherea” din Ploieşti. Au avut cuvinte de admiraţie pentru Dvs. şi m-au rugat să vă comunic sentimentele lor de dragoste şi de preţuire.
Vădit emoţionat, Nicu Boaru mi-a răspuns:
– Sunt convins că realizaţi ce mare bucurie mi-aţi făcut. Să rămâi, peste ani, luminos şi trainic în sufletul elevilor tăi e punctul cel mai de sus la care poate aspira un dascăl. Vă mulţumesc din toată inima!
Nimănui nu i-ar fi trecut prin minte, atunci, că inima acestui talentat profesor , iubitor de oameni, de carte şi de cuvântul scris şi rostit, avea să-şi continue bătăile dincolo de lumea noastră, într-o alta, cu siguranţă mai fascinantă şi mai bună, de vreme ce s-a grăbit să plece spre ea.
Acum, când Nicolae Boaru începe să ne lipsească prin prezenţa sa fizică, personalitatea Domniei Sale se încheagă în contururi şi faţete tot mai pregnante. A zugrăvi această personalitate înseamnă a-i cunoaşte activitatea didactică şi de promotor al culturii, de slujitor al presei scrise şi vorbite, precum şi apetitul, continuu şi serios, de cunoaştere a valorilor culturii şi a lumii de astăzi, sub multiplele ei aspecte.
Acum, la scrierea acestor rânduri, Nicolae Boaru ne apare ca un personaj încărcat cu valenţe multiple, coborâtor, deopotrivă, din lumea creaţiei lui I.L. Caragiale şi a lui Geo Bogza, lume puternic amprentată de specificul ploieştean şi prahovean; un personaj grăbit şi neastâmpărat în derularea şi multiplicarea acţiunilor de cunoaştere a forfotei de bazar a lumii în care a trăit şi a navigat spre împlinirea destinului său.
C. MANOLACHE
