Fermierii din Dăbuleni încearcă să scoată pe piaţă o nouă legumă – cartoful dulce – după cum şi noi am încercat să instaurăm o nouă democraţie după 1989.
În fapt, multe lucruri de pe la noi vor rămâne, în continuare, unice, chiar dacă visăm la ouă zburătoare, pere cu aterizare întârziată, castraveţi care se duc de bună voie la proteste, morcovi cu amortizor. Chiar şi drumurile au rămas la forma iniţială, ceea ce înseamnă că Şova nu şi-a terminat, încă, lucrarea de doctorat “ Originea şoselelor la români, de la începuturi până în mandatul viitor”. Evident că, pentru a ne păstra unicitatea, este bine ca şi cutremurele să-şi păstreze specificul naţional: ele zgâlţâie, zgâlţâie, dar bulinele roşii rămân pe ziduri. Iar ţara nici că se trezeşte. În curând, după cum există arborele de cauciuc, şi prunul va fi secţionat longitudinal prin şanţuri prin care să se prelingă rachiul. Numai aşa vor putea fi uitate cărările care duc la cârciumă. Sau, doar astfel va ieşi o nouă vorbă: “A băut un prun întreg”, în loc de “A băut ca boul apă”. Ceea ce nu i-ar fi displăcut lui Nichita Stănescu, nu ? Ofertă de angajare a unui zilier: “Caut tânăr – preferabil din mediul rural – cu ficat sănătos, pentru băut prun. Plata, în natură”. Modelul Dăbuleni poate inspira chiar şi Codul Rutier, acesta putând suporta şi el mai multe modificări, din oră în oră chiar, în funcţie de starea tehnică a servodirecţiei lui Lucian Diniţă.
În rest, specialiştii au lăsat baltă cercetările pentru producerea unor noi sortimente de acrituri/murături, astea găsindu-se peste tot. Astfel, dacă pe soacră o întâlneşti din An în Paşte, cinci zile pe săptămână te duci la serviciu, sâmbăta sau duminica – la Târgul bunătăţilor. Slugărnicia rămâne specifică spaţiului carpatic sau locului de muncă, prin formele-i caracteristice: întorsul armelor la ‘44, respectiv şeful are întotdeauna dreptate. Cu toate eforturile agricultorilor şi indiferent de rezultatele hibridării dovlecilor sau cartofilor de la Dăbuleni, dezamăgirile naţionale vor avea aceleaşi motive istorice: ratarea calificării naţionalei lui Piţurcă la un turneu final şi expresiile ţărăneşti de tipul “Aoleu, iar ne-au păcălit ăştia pe care i-am votat !”. De asemenea, un nou soi de legume nu înseamnă că se va schimba ceva din inerţia clasică a neamului, fiindcă naţia şi-a făcut norma de mişcare prin reprezentanţii săi de seamă – Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare şi Gabi Szabo. Pe chestia asta, credem că expresia “Doarme în front” a apărut imediat după Războiul de la 1877. Interesant este că procesul de hibridare a unor legume/fructe/păioase a survenit ca urmare a necesităţii reclamate de reprezentanţii de seamă ai societăţii româneşti. Astfel, o divă mănâncă dis-de dimineţă ( în jurul lui 12, adică) cereale, ca să n-o vadă lumea la seceriş şi s-o confunde cu o batoză, nu ?
Mămăliga se poate prezenta şi sub alte forme, nu ?
Florin TĂNĂSESCU
