Ieri, 7 octombrie 2013, s-au împlinit 20 de ani de la admiterea României în Consiliul Europei. Ca urmare, în ediţia de astăzi, prezentăm cititorilor noştri istoricul acestei aderări, şi ce înseamnă, de fapt, statutul de membru al acestei organizaţii internaţionale.
Primii paşi spre aderarea României la Consiliul Europei s-au făcut la data de 16 martie 1990, când s-a adresat o scrisoare Secretariatului general al Consiliului Europei prin care se preciza intenţia ţării noastre de a adera la acest for în viitorul apropiat, cererea oficială de aderare fiind depusă la 19 decembrie 1991. Pe 1 iulie 1993, Comisia politică a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei a avizat favorabil aderarea României, iar pe 2 septembrie un aviz similar l-a emis şi Comisia juridică a Drepturilor Omului. În data de 28 septembrie 1993, cu prilejul sesiunii de toamnă, Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei şi-a dat votul pentru admiterea României în această organizaţie paneuropeană, pe 7 octombrie 1993, Teodor Meleşcanu – pe atunci ministru de Externe – semnând la Viena Statutul Consiliului Europei şi Convenţia europeană a drepturilor omului. A doua zi, pe 8 octombrie 1993, Ion Iliescu, în calitate de preşedinte al ţării, a participat la prima reuniune a şefilor de state şi de guverne din ţările membre ale Consiliului Europei.
Consiliul Europei este o organizaţie internaţională, interguvernamentală şi regională, care a luat naştere la data de 4 mai 1949, şi care reuneşte toate statele democratice ale Uniunii Europene, precum şi altele din centrul şi estul Europei. Cu sediul la Strasbourg, Consiliul Europei este independent de Uniunea Europeană, fiind diferit atât de Consiliul European, cât şi de Consiliul Uniunii Europene. Consiliul Europei are două dimensiuni: una federalistă, reprezentată de “Adunarea Parlamentară” (organismul deliberativ), alcătuită din parlamentari proveniţi din parlamentele naţionale, şi cealaltă, interguvernamentală, reprezentată de “Comitetul Miniştrilor”, alcătuit din miniştrii de Externe ai statelor membre, acesta din urmă reprezentând organismul de decizie al Consiliului Europei.
Totodată, mai există Congresul Autorităţilor Locale şi Regionale din Europa, organism consultativ, care reprezintă autorităţile locale şi regionale. Consiliul Europei tratează toate chestiunile majore cu care se confruntă societatea europeană, cu excepţia celor ce privesc apărarea. Este vorba despre următoarele domenii de activitate: drepturile omului, coeziunea socială, cooperarea juridică, sănătatea, educaţia, cultura, patrimoniul, sportul, tineretul, democraţia locală şi cooperarea transfrontalieră, protecţia mediului şi amenajarea teritorială.
Aderarea la Consiliul Europei, organizaţie fondată pe principiile respectului pentru drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului, pentru valorile democraţiei şi ale statului de drept, a constituit o etapă obligatorie în promovarea demersurilor României de aderare la Uniunea Europeană (UE) şi la Organizaţia Tratatului Nord-Atlantic (NATO). După admitere, România a participat la activităţile Consiliului Europei, la reuniunile de experţi şi în cadrul Congresului Puterilor Locale şi Regionale din Europa şi a celorlalte organisme decizionale subsidiare ale organizaţiei. Pentru intervalul 17 noiembrie 2005 – 19 mai 2006, România a preluat de la Portugalia preşedinţia Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, aceasta revenind în mod statutar, pentru o perioadă de şase luni, fiecărui stat membru al Consiliului Europei, în ordine alfabetică. România a devenit parte la 102 convenţii ale Consiliului Europei şi a semnat alte 11. Priorităţile tematice ale mandatului românesc au vizat promovarea standardelor democraţiei şi ale bunei guvernări; consolidarea protecţiei drepturilor omului în Europa, inclusiv în zonele în care sistemele existente nu sunt încă efective; eficienţa şi coerenţa arhitecturii instituţionale europene; dezvoltarea societăţilor deschise şi tolerante prin diversitate şi dialog între religii şi culturi, asigurarea unei prezenţe constante a României în dialogul interinstituţional privind problematica regională de interes, dintre Consiliul Europei, UE, OSCE şi ONU; promovarea unei participări directe a reprezentanţilor români în toate organismele Consiliului Europei (Comitetul Miniştrilor, Adunarea Parlamentară, Congresul Puterilor Locale şi Regionale), precum şi promovarea candidaturilor româneşti, în funcţie de oportunităţi, la posturi de decizie în structurile organizaţiei; susţinerea unor proiecte ale Consiliului Europei vizând dezvoltarea zonei Balcanilor Occidentali şi a regiunii extinse a Mării Negre, inclusiv pe fondul stabilirii, la Constanţa, a Secretariatului Euroregiunii Mării Negre; susţinerea eforturilor de reformă a Curţii Europene a Drepturilor Omului (CEDO) etc.
N.D.
