Pomenirea Preacuviosului Părinte Hariton
Acest sfânt a trăit pe vremea împăratului Aurelian în cetatea Iconiei, din Eparhia Licaoniei. Fiind adus înaintea judecăţii împăratului şi mărturisind cu îndrăzneală că Hristos este Dumnezeu, a fost bătut de patru slujitori şi ars cu foc. Dar, după sfârşitul împăratului Aurelian (270-276), scăpând sfântul, s-a dus în pustiu, unde a căzut între tâlhari, care l-au prins şi l-au legat. A scăpat de ei astfel: a venit un şarpe şi a intrat în vasul în care era ţinut vin, şi-a vărsat otravă în vin, din care tâlharii au băut şi au murit. Iar sfântul a făcut din peştera unde a fost închis biserică şi, adunând mulţime de călugări, a ridicat mânăstire, scoţând dintr-o piatră uscată izvor de apă, lecuitor de orice boală. Iar la adânci bătrâneţi, Hariton a adormit întru Domnul.
