Pomenirea Sfintei M. Mc. Eufimia cea din Calcedonia
Această sfântă a trăit în zilele lui Diocleţian (între 284 şi 305). Fiind prinsă, pentru mărturisirea în Hristos a fost chinuită cu focul, cu roata şi cu alte chinuri. Şi scăpând cu darul lui Hristos de toate nevătămată, în sfârşit a fost aruncată ca să fie mâncată de fiare, şi aşa şi-a dat sufletul în mâinile Domnului printr-o simplă muşcătură de urs. Iar părinţii ei au luat trupul sfintei şi l-au îngropat în apropierea oraşului. După ce persecuţia lui Diocleţian a încetat, creştinii au pus moaştele sfintei într-o raclă de aur într-un lăcaş ce i-a fost dedicat. Iar în ziua prăznuirii ei, curgea din mormântul ei sânge proaspăt care răspândea o mireasmă dumnezeiască. La mormântul acestei sfinte s-a întâmplat şi minunea respingerii tomului ereticilor de la sinodul ecumenic de la Calcedon, prăznuit la 11 Iulie. La anul 630, Sfinţii Părinţi s-au adunat la Calcedon şi au anatemizat pe cei care ţineau învăţătura lui Eutihie şi Dioscor, care ziceau că în Hristos este doar o fire şi o lucrare. Mai mult, Sfinţii Părinţi au scris într-o carte dreapta credinţă despre firile lui Hristos şi au silit pe eretici să scrie şi ei într-alta gândul şi socoteala lor. Şi, deschizând racla sfintei Eufimia, au pus amândouă cărţile pecetluite pe pieptul ei, şi s-au dus. Peste câteva zile mergând, au aflat cartea ereticilor lepădată la picioarele sfintei, iar cartea drept-credincioşilor în cinstitele ei mâini.
