Sunt invitat, pe căile comunicării electronice, vineri, la 18.30, în Piaţa Universităţii. Să fac, ce? Să strig ”Jos Băsescu!”? Am mai fost. Am fost mereu, de când suia în cer elicopterul lui Ceauşescu şi apoi când se striga ”Jos Iliescu!”. Am fost fugărit de mineri, alergat de soldaţi deghizaţi, mereu deghizaţi, ai unor forţe pe care nu le ştiu, dar le bănuiesc. Hai cu noi, îmi strigau nişte tineri care mergeau spre centru pe Kiseleff, în decembrie ‘89, înainte ca elicopterul să se suie în cer, spre moartea cuplului adesea regretat. Merg cu voi am zis, şi eu mergeam într-adevăr cu ei, dar spre Casa Scânteii unde, cu o mână de oameni, am scos un ziar, Tineretul liber, în care am scris, pe pagina primă, ”Jos comunismul!”, ”Jos Ceauşescu!” ”Libertate!”. Atunci am scris cu folos. Libertatea a venit. Ziarul pe care l-am împrăştiat pe străzi era smuls din mână în mână. Am fost mereu în Piaţa Universităţii. Nu mai vin. Nu doar pentru că nu mai cred în forţa poporului meu de a se descătuşa de cătuşele pe care şi le pune singur, dar începe să-mi fie lehamite. Atunci libertatea a venit. Azi se închide, ca o cătuşă, cercul. Atunci credeam în forţa noastră de a ne elibera şi mântui de păcate. Azi nu mai cred, cu toate că nu garantez că mâine aş putea fi iar pe metereze. Dar am început să mă satur.
De ce să vin? Scriu de 20 de ani, de când l-am aflat ca politician la Transporturi, mic, coţcar, şmecher, uns cu toate alifiile, ”Jos Băsescu!”. Şi? Şi nimic! Va ieşi de 20 de ori la televizor şi se va pupa cu târgoveţi ameţiţi sau neameţiţi în iarmarocuri şi se face iar ce e. I-am scris lui Ponta că şi-a donat, prin acel pact imbecil, demnitatea, electoratul şi deodată cu el viitorul politic. L-am avertizat că nimeni nu-i va mai da înapoi ce-a avut, iar primul călcat în picioare, de un Băsescu reîmpiciorogat, va fi chiar el. Ei, şi? Ponta se face că luptă, USL e doar pe foaia de vacanţe a staţiunilor lumii, imbecili găunoşi se fac că sunt ce nu sunt. La prima ploaie cu găinaţi băsişti, balega groasă a celor 70 la sută s-a făcut apă de canal.
De ce să vin eu în Piaţa Universităţii, vineri, la 18.30? Mai întâi că ora respectivă se cheamă Băsescu. Poporul român e ocupat să se uite la pulovărul lui. E confiscată de el aşa cum e confiscată de el suflarea naţiei. L-aţi dat, l-am dat jos pe Ceauşescu. Forţa de a sparge pereţi o avem o dată la o sută de ani. Mamuţii intrau se zice în erecţie la un aşa interval. Românilor li se scoală o dată la o sută de ani. Trăim vremuri în care măciuca se face elastic şi atârnă spre glezne. Berbecul naţional nu mai poate sparge uşi de cetăţi, iar pentru poarta Cotrocenilor, unde e nevoie doar de un deget, nu mai există forţe sufleteşti şi erectil-revoluţionare. Nu, eu nu vin. Mă uit la voi. Dacă veţi fi cinci, cinci mii sau cinci milioane, să fiţi sănătoşi. Nu m-ar mira ca în fruntea luptei pentru dărâmarea regimului Băsescu să apară în final, ultimul pe listă, Băsescu însuşi, convingător ca o lăptucă adormitoare, antibăsist feroce şi voi să-l puneţi pe soclu, comandant şi erou. Nu, nu vin. Mergeţi, dacă aveţi chef, voi. Vă văd, prima dată în 23 de ani, doar la televizor.
Lucian AVRAMESCU
