Aceşti sfinţi au trăit şi pătimit în zilele împaratului Diocleţian (304). Sf. Fotie era nepot al Sf. Anichit. Chiar dacă în acea vreme creştinii erau prigoniţi, cei doi sfinţi nu s-au temut a mărturisi credinţa în Hristos. Îndrăznind să mustre pe închinătorii la idoli, au fost prinşi şi bătuţi. Sf. Anichit a fost bătut cu vine de bou, până când i s-a rupt carnea şi i se vedeau oasele. După aceea au dat drumul asupra lui unui leu, de care sfântul s-a spăimântat. Dar leul, apropiindu-se de dânsul, a devenit mai blând decât o oaie, şi ca şi cum i-ar fi fost milă de sfântul, ştergea ca şi cu un burete cu piciorul său cel drept, sudoarea ce curgea pe obrazul sfântului de frică. Atunci, mucenicul mulţumind lui Dumnezeu, la sfârşitul rugăciunii sale, s-a făcut cutremur şi din cauza acestuia a căzut statuia idolului ce era pus acolo, inclusiv o parte a cetăţii Nicomidiei, omorând pe mulţi dintre elini. Pentru aceasta sfinţii au fost chinuiţi în multe alte feluri şi, într-un final, au fost băgaţi într-un cuptor cu foc.
