Acest mucenic al lui Hristos a trăit pe vremea lui Diocleţian. Era din cetatea Elia, adică din Ierusalim, născut din tată binecredincios, care mărturisea pe Hristos, anume Hristofor, şi din maica necredincioasă, anume Teodosia, care era slujitoare de idoli. După moartea tatălui său aducându-l maica lui la Diocleţian care se afla în Antiohia, l-a făcut duce al Alexandriei, cu porunca să chinuiască pe creştini. În drumul spre Alexandria, un glas din cer L-a chemat pe nume: ,,Neania (acesta era numele lui cel dintîi), Eu sunt Iisus cel răstignit, Fiul lui Dumnezeu”. Şi de atunci a învăţat toată rânduiala credinţei creştine şi s-a întors la Ierusalim. Acolo, mama sa l-a pârât la împărat că este creştin. Fiind prins sfântul şi nedorind să jertfească la idoli a fost chinuit în multe feluri. A fost dus la capiştea idolilor şi prin rugăciunea sa a surpat idolii. Văzând minunea aceasta, ostaşii a două căpetenii, cu tribunii lor, anume Nicostrat şi Antioh şi douăsprezece femei singlitice, împreună şi cu maica sa Teodosia, au crezut în Hristos. Pentru aceasta ostaşilor li s-au tăiat capetele, iar pe femei le-au chinuit fără milă. Sfântul a fost de asemenea chinuit şi şi-a luat sfârşitul prin sabie.
