Aceşti sfinţi au trăit în zilele împăratului Tra-ian. Pentru că l-a mărturisit pe Hristos, Sf. Proclu a fost prins şi chinuit, iar într-un final a fost omorât cu săgeţi. Nepotul său, Ilarie, care a văzut tot ce s-a întâmplat, a mărturisit şi el credinţa în Hristos, pentru care a fost, de asemenea, chinuit, iar apoi i s-a tăiat capul. Sf. Veronica a fost cea tămăduită de Domnul nostru Iisus Hristos de curgerea de sânge care o chinuia de mulţi ani (cf. Matei 9, 20). În semn de mulţumire şi slavă adusă lui Dumnezeu, ea a realizat o statuie de bronz ce-l reprezenta pe Mântuitorul ţinând mâna unei femei îngenuncheate înaintea Lui. Veronica a aşezat această statuie în faţa casei ei, aşa încât toţi trecătorii să o cinstească. Mai târziu, Sf. Veronica este cea care a şters faţa însângerată a Domnului când îşi purta crucea spre Golgota. Chipul Domnului a rămas imprimat astfel pe maramă, aceasta fiind considerată prima icoană a lui Hristos. Veronica nu s-a mai căsătorit, ducând o viaţă sfântă, iar la moartea sa portretul a fost trimis Sf. Clement, episcopul Romei.
