Solidaritatea naţională se manifestă, azi, prin două lucruri sănătoase: enervare – când auzim că un crâmpei de steag unguresc a fost văzut fluturând pe post de fanion la un meci din campionatul sătesc de fotbal – şi înţelepciune – când ne cuprind dracii doar văzând generaţiile care dau Bacul.
Aşadar, naţia este perseverentă în a ţine morală, cât timp a judeca pe alţii nu-i infracţiune decât în Biblie. Ţaţele se-nfoaie, şi se rotesc pe loc, de grija generaţiilor de elevi. S-ar da chiar peste cap, cum se face la ora de sport – dar nu le mai ţin oasele ! – jignite fiind în amorul propriu: “Ce subiecte uşoare s-au dat anul ăsta la Bac! Ce elevi slabi are ţara !”
La fiecare început de iulie, nostalgicii după Mirabela Dauer şi Marian Nistor “ Veniţi, privigheatoarea cântăăăăăăăă/ Şi liliacul a-nfloriiiiiiiiiiiiiiiiit ”, duc şi ei dorul nu ştiu cui. Poate al lui Macedonski, dacă ar şti corect să răspundă la întrebarea “Ce poet a scris versurile ?” Dar ei au laut Bacul pe vremea comunismului, iar la dezbaterile de la televizor doar aţi auzit: Ceauşescu avea de gând să-l scoată din cărţi şi pe ăla – cum îl cheamă, Macedonski ? Iar ei au luat-o înainte Odiosului.
Nimeni nu şi-a pus întrebarea dacă vaporii de la motorina cu care se frecau duşumelele şcolii li s-au urcat la cap într-atât unora încât să creadă că sunt singurii frumoşi, deştepţi şi cu bacul luat, care populează oraşele şi satele ţării.
Totuşi, spre disperarea multora, oricum ar coti-o, “Amintiri din copilărie” nu se mai suprapun cu intenţiile copiilor din ziua de azi. Iar de “ Cireşarii” unii îşi aduc aminte că a fost un serial cu numele ăsta, la televizorul alb-negru , nu că ar fi citit toate volumele. Iar de “Băieţii de pe strada Pal” nici nu au auzit.
Generaţia old boy se războieşte, azi, surd, şi cu profesorii de la Bac, şi cu elevii care l-au dat, şi cu Bacul în sine.
Atât de devreme au îmbătrânit unii încât au uitat că, înainte de ’90, supraveghetorilor de la Bac li se puneau pe catedră un termos cu rom – poate şi ceva cafea – ţigări BT, toate aranjate frumos pe un mileu croşetat ? De la fiecare generaţie, după posibilităţi… Iar la uşă nu mai bătea poliţia.
De la moraliştii de azi nu am auzit o vorbă că impozitarea orelor de meditaţii particulare este un mare rău făcut profesorilor buni şi, implicit, învăţământului românesc. În schimb, ar fi în stare să se ia de gât cu Funeriu şi pe lumea ailaltă pentru chestii care nu au nicio legătură cu învăţământul.
Generaţiile de aur ale învăţământului românesc sunt, evident, siderate de marile ratări de la Bac; ascultaţi numai ce se vorbeşte prin frizerii, în lipsă de clienţi !
Înţelepţii neamului s-au chinuit, vai, în şcoală – făceau naveta “la profesională” prin Urlaţi, Băicoi, Plopeni, Mizil, Filipeştii de Târg – iar când se întorceau la vatra satului băteau mai deştept pasul la horă. Iar dacă pe vremuri erau prinşi în WC-ul şcolii fumând, şi erau tunşi zero, d-aia cică nu-i bună ţigara, azi !
Ce s-ar face ţara fără noi, ăştia de ţinem piept pericolului unguresc şi mai avem şi bacul luat ?
Florin TĂNĂSESCU
