• Vasile, Cruela, Elisabeth şi Călugărul – printre exemplarele-problemă care au fost relocate
Anul trecut, o întreagă isterie cuprinsese România în urma atacurilor unor urşi în câteva zone din judeţul Dâmboviţa. Pentru că numărul urşilor este în creştere, iar posibilitatea de reducere a exemplarelor printr-o eventuală vânare a lor este aproape nulă – fiind animale protejate de lege -, s-a ajuns la o situaţie fără ieşire în privinţa asigurării numărului optim de urşi în pădurile din România şi, implicit, din judeţul Prahova. Potrivit reprezentanţilor Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic şi de Vânătoare Ploieşti, în Prahova există 10 gestionari de fonduri cinegetice, dintre care şase gestionează fonduri de vânătoare în a căror suprafaţă există exemplare de urs brun. Conform statisticilor, în pădurile prahovene, în prezent, ar exista cu circa 100 de exemplare de urs mai multe decât nivelul optim de 214. Din cauza restrângerii habitatului, dar şi a problemelor pe care le ridică gunoaiele lăsate la întâmplare sau hrănirea animalelor sălbatice de către turiştii dornici de senzaţii tari, urşii coboară în zonele locuite, putând să fie chiar un pericol atât pentru oameni, cât şi pentru locuitorii din zonele aflate în imediata apropiere a zonelor împădurite.
De-a lungul timpului, s-au înregistrat şi incidente, pe fondurile de vânătoare Comarnic, Orjogoaia şi Brebu (unde au fost prinse în laţ mai multe exemplare de urs), localităţile cele mai afectate de prezenţa urşilor în aceste fonduri cinegetice fiind Comarnic, Nistoreşti, Brebu, Valea Doftanei şi Şotrile.
Cele mai cunoscute cazuri de interacţiune între om şi urs au fost şi au rămas – în mai mică măsură, în prezent, conform informaţiilor oficiale – pe raza oraşului Sinaia. Aici, numărul mare al urşilor se datorează condiţiilor optime de linişte şi hrana abundentă asigurată în mare parte de resturile alimentare pe care le găseau în rampele de gunoi menajer. În perimetrul Sinaia, au fost identificaţi şi relocaţi mai mulţi urşi, dar şi ursoaice cu pui, care deveniseră o adevărată problemă din cauza apariţiilor tot mai dese în diferite locaţii ale staţiunii: Vasile, Guleratul, Ben (unul dintre cele mai mari exemplare), Călugărul – care îşi desfăşura „activitatea” în zona Schitului Sf. Ana din Sinaia – de unde i s-a tras şi numele – dar şi ursoaice, unele cu pui – Sara, Cruela sau Elisabeth.
Potrivit reprezentanţilor ITRSV, prin noul contract de gestionare a fondului cinegetic Sinaia, dreptul de gestionare a faunei de interes cinegetic a fost preluat de o asociaţie vânătorească, începând cu luna iunie 2012. Această asociaţie a reuşit realizarea a nouă puncte de hrănire a vânatului (urs, mistreţ) răspândite uniform pe suprafaţa fondului cinegetic gestionat. În plus, asociaţia vânătorească a amplasat în preajma acestor puncte de hrănire inclusiv camere de supraveghere cu senzor de mişcare, care se activează de fiecare dată când urşii sau mistreţii vin să mănânce în aceste locaţii, astfel fiind posibilă monitorizarea fiecărui exemplar. Datorită punctelor de hrănire din pădure, se pare că numărul sesizărilor privind apariţia urşilor în intravilanul localităţilor a scăzut cu 78% în ultimul an, comparativ cu anul anterior.
V.STOICA
