Cercetătorii iar au zbârcit-o; cică statul, pur şi simplu, este nociv pentru sănătate şi scurtează viaţa. Lucru complet aiurea, dacă ne gândim la o serie de conduite care s-au împământenit în spaţiul carpato-danubiano-pontic, iar speranţa de viaţă nici n-a crescut, dar nici n-a scăzut.
Statul la coadă, de exemplu, a născocit cele mai multe aversiuni, dar şi poante pe metru pătrat. Până la urmă, chiar şi revoluţia s-a înfăptuit din cauza/datorită cozilor.
A sta ca mâţa-n coadă înseamnă că rămâi mască de surprizele pe care ţi le oferă lumea, în general. Unii mai spun că te uiţi ca boul la cartea de matematică, ca viţelul la poarta nouă ş.a.m.d, dar aşa s-au născut poeţii anonimi – câteva milioane. Legenda spune că din rândul zilierilor au apărut poeţii ţărani şi cântăreţii din frunză !
Statul este o caracteristică aşadar care răzbate din artă. De exemplu, fără să punem la îndoială calitatea picturilor lui Grigorescu, ni se pare că până şi carul lui Grigorescu stă, iar roata nu s-a învârtit niciodată. Iar despre cei doi boi, ce să mai zicem ? Ar fi trebuit, poate, mai mulţi… Chestia cu rămasul de căruţă se verifică în poziţia noastră în UE, ce s-o mai lungim.
Stăm de veacuri ca un munte, cu căciulile pe frunte este sugestiv în ceea ce priveşte opţiunile noastre în a ne câştiga un loc în istoria universală. Am stat şi când au năvălit romanii, de înjură copii dintr-a şaptea orele de latină.
În spiritul lui, noi n-am dat buzna peste nimeni, ne gândim, totuşi, că mascaţii care sparg cu berbecul uşile oamenilor când se crapă de ziuă sunt dintr-un alt aluat, zici că nu-s români. În sfârşit, despre dramele poporului român în contextul statului pot scrie băieţii ăştia deştepţi – Pleşu, Patapievici, şi, uneori, chiar Cornel Dinu.
Tot în contradicţie cu părerile amintiţilor cercetători, la noi au apărut şi bouticurile “La doi Paşi”, nu ? Iar în curând, vor fi înfiinţate şi staţii de taxiuri în zonele aferente. Ceva agitaţie se remarcă la inaugurarea unui mall sau în prima zi de reduceri, însă, fireşte, există în popor şi expresia “Am bătut drumul degeaba !”, sugestivă pentru ţeapa luată.
Prezenţa băncilor de lemn la porţi şi a creditelor cu buletinul spune multe despre tendinţa de mişcare a naţiei.
Şi horoscoapele sunt asortate spiritului nostru stătător, lâncezitor, indiferent de zodie: “Vă vin, în sfârşit, banii aşteptaţi”, “Staţi în expectativă”, “Aveţi parte de-o bormaşină şi trei petarde în cap”. Se spune că unii profesori de istorie capătă febră musculară când predau istoria popoarelor migratoare.
Desigur, noi putem mistifica istoria noastră – nu suntem nici primii, nici ultimii – ca să facem referire la domnitorii noştri – unii stau, iar alţii stau şi se roagă. Noroc cu Sergiu Nicolaescu – odihnească-se în pace ! – care ni i-a mai prezentat în mişcare.
Se prea poate ca generaţia asta tânără, care nu are armata în sânge, să fie ceva mai mişcătoare. Fiindcă ea nu a auzit la şcoala vieţii, pe la câte o UM 01079 – termen lung sau scurt – de comanda “Cine mişcă nu mai mişcă, cine mişcă mişcă mort !”. Fiindcă am adus vorba de generaţii, unii dintre noi îşi amintesc de lupta cu inerţia; tot a rezultat ceva – sălile de fitness.
Până la urmă, viaţa trăită în sictir se numeşte tot viaţă, chiar dacă mai suferim, uneori, de spondiloză.
Şi se mai zice că tutunul e nociv ! Pe loc repaus !
Florin TĂNĂSESCU
