„Jurnal cu fata ascunsa (II )” – volumul pe care Fanus Neagu l-a terminat cu aproximativ doua saptamani inainte de a se stinge din viata – a fost lansat sambata, la Targul de carte „Orasul lui Caragiale citeste!” din centrul Ploiestiului. Organizatorii au tinut sa aduca, astfel, un omagiu, regretatului scriitor de la al carui deces s-au implinit doi ani pe 24 mai a.c. Lucrarea a fost prezentata de Radu Baiesu ( in foto), redactor sef al Editurii Muzeului Literaturii Romane, fiul celebrului dramaturg Ion Baiesu. Aparut in 2013 la editura amintita, acesta este de fapt al doilea volum din jurnalul lui Fanus Neagu, primul fiind publicat in anul 2004, la Editura Semne.
Muzeul Literaturii Romane a achizitionat de la familia scriitorului lucrarea ce imbogateste impresionanta colectie de aproximativ 200.000 de manuscrise a institutiei. „Am dorit sa si utilizam manuscrisul, nu sa-l transformam
intr-un obiect de inventar. Tiparirea acestei lucrari era o datorie de onoare a noastra si a domnului director general al muzeului, Lucian Chisu, brailean si foarte bun prieten cu Fanus Neagu”, ne-a precizat Radu Baiesu.
Scriitorul dezvaluie in jurnal sursele sale de inspiratie, dar face referiri si la viata de familie, la prietenii sai. „Este un jurnal de creatie. Sunt gandurile autorului despre personaje. Este foarte interesant sa descoperim felul in care autorul isi gandeste conflictele, isi dezvolta personajele, de unde se inspira, care sunt lecturile lui, evenimentele ce il influenteaza in scris. In ciuda reputatiei lui de petrecaret, el era un om extrem de disciplinat ca scriitor. Scria aproape zilnic si intotdeauna cu stiloul sau pixul, pe hartie. Foarte rar a dictat. Niciodata nu a scris la masina sau la computer. Era o forma de respect fata de literatura”, ne-a mai spus Radu Baiesu. Volumul contine si marturisiri emotionante ale autorului despre suferintele din ultima parte a vietii, cauzate de o boala necrutatoare, boala pe care a suportat-o, insa, cu demnitate. In toata perioada in care a fost nevoit sa stea intr-o rezerva a Spitalului Elias din Bucuresti, el nu a renuntat la scris. „Zilnic, intreaga mea fiinta emite ordonante ultimative: scrie, scrie chiar daca simti moartea catarandu-ti-se in carca. Pentru ca Dumnezeu m-a daruit cu talent si vointa, inima si constiinta mea au ales definitiv, inca din prima tinerete, durerea pentru slefuirea cuvintelor, suferinta pentru idee si bucuria incantata de a povesti”, marturisea Fanus Neagu.
Ana MAXIM
