Vitejiile lui Mihai Voda
„Glasuirile de acum peste patru secole, facute de Stavrinos si Palamed, au darul de a ni-l aduce pe marele domnitor Mihai alaturi de noi, ca sa ne fie puternic aliat pe calea implinirilor, aducand si noi <>”. Astfel incheie cei care s-au ocupat de editarea cartii „Vitejiile lui Mihai Voda”- facand trimitere si la vorbele marelui istoric Nicolae Iorga – prefata unui volum care cu siguranta isi va gasi un loc aparte intre lucrarile consacrate uneia dintre marile personalitati ale neamului romanesc si deopotriva apartinand galeriei mondiale – Mihai Viteazul. Cartea a aparut sub ingrijirea unui colectiv in care se regasesc apreciati cunoscatori ai istoriei – Mircea Cosma, Constantin Manolache, Eugen Stanescu, cu finantarea Societatii Cultural- Istorice „Mihai Viteazul” – Ploiesti si are inscrise pe coperta doua imagini sugestive: Mihai Viteazul – pictura de Gheorghe Tattarescu (1880), aflata in patrimoniul Muzeului Judetean de Arta Prahova si Statuia ecvestra a domnitorului, ridicata in Ploiesti in anul 1997. In capitole distincte sunt prezentate cronicile semnate de Stavrinos si Palamed, traducerile din neogreaca fiind facute in anul 1862, respectiv in 1905, cea din urma cronica fiind pastrata intr-un singur exemplar manuscris, aflat la British Museum din Londra. Cu siguranta, cititorul va fi atras, in primul rand, de expresivitatea celor doua scriituri. „Mintea ma indeamna sa observ faptele lumii si sa le insemn, prin scris, vazand cum merge lumea si cum trec toate, mintea nu-mi da pace, nu ma lasa sa tac si sa nu spun lucruri atat de mari. Vreau doar sa scriu faptele marete ale lui Mihai-Voda; sa spun cum injunghie pe turci si cum isi inalta capul si iesi atat de mare, de viteaz si de minunat incat toate imparatiile cautara sa-l onoreze”, sta scris in cronica lui Stavrinos. Iar in poema lui Palamed se spune: „M-am pus si am scris in rime adevarul despre ispravile si bataliile Domnului Tarii Romanesti, Mihai-Voievod; caci, cu toate ca in lume avem multe pilde de domni si capitani ce sunt vestiti, totusi socotit-am ca, intre faptele acestora, sa dau si pe ale lui, sa le raspandesc pretutindeni; caci n-am gresi de l-am asemui cu oricare din cei vechi si cei viteji: daca ar fi cu Moise, care, pentru norodul lui Dumnezeu, intrat-a in mijlocul primejdiilor, si el, Mihai, facut-a aceasta, pentru Crestini; iar daca ar fi sa-i asemuim cu Alexandru, deloc n-am gresi; priveasca-se vitejiile ce le-a savarsit Mihai, si daca lipsea tradarea, era sa prapadeasca intreaga putere a turcului, cu totul s-o zdrobeasca (…) De asemenea, cu Achile, de a carui barbatie troienii tremurau si se paleau de frica; pentru ca si de Mihai, nu o singura imparatie s-a inspaimantat, ci Turcia, Ungaria, Polonia si Germania. „Pe aproape 100 de pagini sunt prezentate apoi faptele de vitejie ale voievodului, cronica lui Stavrinos devenind o carte populara in toata Peninsula Balcanica, mai cu seama in Grecia, iar manuscrisele lui Palamed circuland in epoca la nivelul unor cancelarii europene. Cei care vor intarzia asupra cartii vor gasi date interesante in paginile dedicate „cronologiei unei domnii glorioase”, dar si imaginile celor 12 lucrari de arta monumentala dedicate lui Mihai Viteazul amplasate in judetul Prahova. In treacat notam ca in cei 22 de ani de activitate ai Societatii Cultural-Istorice „Mihai Viteazul”, la initiativa si sub coordonarea presedintelui acesteia, Mircea Cosma, au fost realizate 106 monumente dedicate unor personalitati ale istoriei si culturii romanesti, fiind ridicate spre neuitare nu numai pe teritoriul national, ci si in Basarabia, Bucovina precum si in Italia,Franta, Germania, Finlanda, Slovacia, Japonia, Brazilia. Emotia pe care o resimte cititorul este intregita si de includerea in carte a imnului dedicat lui Mihai Viteazul de catre poetul basarabean Valeriu Matei, rostit la Ploiesti in 1993.
Fara nicio indoiala, cei care au adunat laolalta pagini de cronica spre a prezenta, prin ele, figura luminoasa a domnitorului Mihai Voda merita apreciati pentru initiativa si pentru efort. Pe care vrem sa credem ca le vor continua dascalii si bibliotecarii, recomandandu-le elevilor si cititorilor si, de ce nu, parintii care nu au abandonat cu totul indatorirea de a-si apropia copiii de istoria acestui neam si de eroii lui.
Luiza Radulescu Pintilie
