Profesorul de istorie Dorin Stănescu a lansat, la Ploieşti, monografia unuia dintre cele mai vechi lăcaşuri de cult de pe Valea Cricovului – Mănăstirea Vărbila – în cadrul unui eveniment desfăşurat la Muzeul Judeţean de Artă „Ion Ionescu-Quintus”. Manifestarea a fost organizată sub egida Direcţiei Judeţene de Cultură, a Muzeului de Artă, a Societăţii Culturale „Ploieşti Mileniul III” (autorul fiind şi vicepreşedinte al acesteia ) şi al Parohiei Vărbila. Dorin Stănescu a mărturisit că realizarea acestui volum se datorează apropierii sale de satul bunicilor săi, cărora le-a şi dedicat monografia. Volumul oferă prilejul cititorilor de a descoperi istoria fascinantă a acestei mănăstiri, de care sunt legate şi nume ale unor personalităţi, cum ar fi cel al domnitorului Mihai Viteazul. „Mănăstirea a fost ctitorită între anii 1510-1532, de către trei boieri, la care s-a adăugat şi domnitorul Radu Paisie, bunicul lui Mihai Viteazul. La 1600, se pare că a fost vizitată inclusiv de către Mihai Viteazul, aflat într-un moment decisiv al domniei sale – bătălia de la Bucov, în urma căreia a pierdut tronul Ţării Româneşti, eveniment urmat mai târziu de tragicul său sfârşit din 1601. Pentru secolele XVII-XVIII, istoria a mai consemnat preluarea mănăstirii şi protecţia oferită de familia boierilor Filipeşti. Lăcaşul avea să fie închinat către mănăstirile de la Muntele Sinai, iar egumenii – până către 1863 – aveau să fie greci. Prezenţa lor a fost benefică aici întrucât a devenit un centru cultural, iar la 1802, în urma cutremurului din acel an, este deteriorată şi refăcută de către egumenul Paisie Sinaitul. Cu această ocazie este refăcută pictura, de o frumuseţe rară, care poate fi şi astăzi admirată”, ne-a precizat autorul.
După secularizarea averilor mănăstireşti, lăcaşul de cult – ce deţinuse 2000 de hectare de pădure – a devenit o simplă biserică a unui sătuc, iar de atunci a început şi procesul de degradare al acesteia. Personalităţi precum Grigore Tocilescu şi Nicolae Iorga au tras semnale de alarmă în legătură cu situaţia lăcaşului de cult, având în vedere importanţa sa pentru patrimoniul cultural românesc. Acesta a putut fi conservat cât de cât, dar cutremurele din 1940 şi 1977 au dus la accentuarea deteriorării zidurilor mănăstirii. „Aceasta este abia acum în curs de finalizare, graţie unui proiect cu fonduri europene şi sprijinului Consiliului Judeţean Prahova. Precum şi al preotului-paroh Gheorghe Diţu, fără de care restaurarea bisericii ar fi fost imposibilă şi care s-a zbătut, timp de 30 de ani, ca Vărbila să-şi recapete strălucirea de odinioară”. Pentru realizarea monografiei, autorul a primit, din partea Direcţiei Judeţene de Cultură, o Diplomă de excelenţă pentru contribuţia majoră la dezvoltarea istoriografiei prahovene. Lucrarea a apărut cu sprijinul directorului S.C.Petrostar S.A. – Iliescu Constantin – şi a fost tipărită la editura Ploieşti-Mileniul III.
A.M.
