Interviu cu Nicoleta Ionescu – singurul restaurator de hartie din cadrul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova
– De cand lucrati in acest muzeu si de ce ati ales aceasta specializare?
– Lucrez in aceasta institutie din anul 1991. Nu am mai lucrat in alta parte, insa anterior ocuparii functiei de restaurator am fost supraveghetor. Schimbarea postului a fost o urmare a oportunitatii de a urma cursurile de specializare. M-a incantat ideea de a transforma un obiect degradat intr-un lucru ce pare nou, dar care isi conserva originea.
– La ce fel de documente ati lucrat pana in prezent ?
– Toate documentele pe care le-am restaurat fac parte din colectia Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova. Acestea dateaza din secolele XVII- XVIII si sunt foarte variate, cum ar fi: zapisuri – acte de vanzare a unor mosii, hrisoave domnesti, foi de zestre, diplome, scrisori, telegrame, acte de danie.
– Care sunt cele mai vechi documente carora ati reusit sa le redati aspectul de odinioara?
– Cel mai vechi document restaurat este un zapis al boierului Radu Boncota, din 5 februarie 1611, si se refera la un act de vanzare a unei mosii din Valea Serezii. Am mai lucrat la o carte intitulata „Olympia” de Pindar, din 1560, editata la Geneva, de Henri Estienne – unul dintre marii editori francezi ai secolului al XVI-lea. Este o carte de buzunar – ca format – si reprezinta prima lucrare editata dintr-o serie de volume apartinand unor scriitori clasici greci si romani. Paginile cartii erau pline de mucegai, iar munca de restaurare a durat aproape un an. Am lucrat de-a lungul anilor la documente foarte importante din punct de vedere istoric si care puteau ridica dificultati oricarui restaurator. Dar, din fericire, am reusit, cu multa minutiozitate si rabdare, sa finalizez cu succes procesul de restaurare. Consider ca lucrez cu dedicare, pentru ca atunci cand o restaurare este finalizata, ma bucur ca am contribuit la pastrarea unei mici parti de istorie.
– Care sunt etapele pentru restaurarea unui document vechi ?
– Primul pas este alcatuirea unui dosar de restaurare ce cuprinde informatii despre insusirile obiectului la momentul primirii: denumire, tipul documentului, anul tiparirii, tipul cernelii, aspectul hartiei, insemnari, deteriorari, asezarea in pagina a textului, urmand a se determina starea de conservare, „diagnosticul” si tratamentul propus. Apoi incep lucrul. Daca tipul hartiei permite, se realizeaza si o curatare uscata, cu radiera. Daca nu, se trece la curatarea umeda, cu apa si sapun cu PH neutru. In functie de tipul hartiei, si apa va avea o anumita temperatura. De asemenea, in functie de solubilitatea cernelii, pot introduce documentul in tasa cu apa. Daca nu se poate acest lucru, pe masa de lucru, pe hartie de filtru, asez documentul, pulverizez pe el apa si sapun si tamponez imediat locul respectiv cu hartie de filtru pentru a nu lasa cerneala sa se intinda pe hartie. Dupa curatarea umeda, are loc uscarea libera si presarea intermediara. Apoi se consolideaza hartia cu val japonez, iar partile care lipsesc sunt completate cu hartie japoneza. Ca adeziv, folosesc carboximetil de celuloza diluat cu apa. Urmeaza o noua presare, indepartarea surplusului de hartie japoneza pentru ca documentul sa fie adus la starea lui initiala. Documentului i se confectioneaza, apoi, o mapa de protectie captusita cu hartie de filtru, neutra din punct de vedere chimic. Ulterior, acesta ia drumul raftului din depozit, unde i se confera conditiile optime de temperatura si umiditate.
– Ce proprietati are hartia japoneza ?
– Ea este folosita la completarea golurilor documentelor, iar grosimea ei trebuie sa coincida cu cea a documentului ce trebuie restaurat. Pentru a fi cat mai aproape de culoarea suportului papetar, aceasta poate fi vopsita cu ceai negru, in diferite concentratii. Totodata, ea trebuie sa imite pana si asa numitele „linii de apa” pe care le are hartia originala a documentului, ca urmare a procesului de fabricatie. Dar, cel mai important este faptul ca hartia japoneza este neutra din punct de vedere chimic.
– Care sunt factorii cei mai nocivi pentru un document ?
– Cel mai nociv element pentru un document este mucegaiul, ce poate fragiliza hartia pana in acel punct din care nu mai poate fi recuperata. Si alte elemente – precum apa si aerul – au efecte negative asupra documentului. In principiu, exista procese prin care hartia poate fi recuperata, in urma tratarii in conditii optime a acesteia. Personal, nu am intalnit documente care sa nu poata fi restaurate.
– Cat dureaza restaurarea unui document ?
– Timpul de restaurare variaza in functie de gradul de deteriorare a documentului. Procesul de restaurare poate dura de la doua zile pentru o fila, pana la un an, doi sau chiar mai mult, pentru o carte.
– La ce lucrati in prezent ?
– Lucrez la restaurarea unui atlas geografic al lumii din anul 1743, ce cuprinde 18 harti si prezinta deteriorari atat biologice, cat si chimice si fizice.
– Pe langa rabdare, ce alte calitati trebuie sa aiba un restaurator de hartie ?
– Un restaurator trebuie sa aiba o atentie deosebita la detalii. Este foarte important ca acesta sa lucreze cu calm si fara a fi intrerupt, pentru a asigura calitatea superioara a rezultatului restaurarii. Trebuie sa se dedice muncii sale si sa trateze obiectele de restaurat cu multa minutiozitate, deoarece toate sunt de neinlocuit. Cred ca este foarte important sa restaureze din placere si sa se gandeasca la faptul ca el contribuie la salvarea unei bucati de istorie.
Ana-Maria MAXIM
