Pomenirea Cuviosului Benedict de Nursia
Cuviosul Benedict, al carui nume pe latineste inseamna “binecuvantatul”, era de fel din tinutul romanilor, din provincia Nursia si se tragea din parinti credinciosi si bogati. Parasindu-si casa, pe parintii sai si toata averea parinteasca, inca de pe cand era tanar si barbat nedesavarsit, a plecat impreuna cu aceea pe care o avusese dadaca intr-un loc pustiu, unde, prin virtute si infranare apropiindu-se de Dumnezeu, a primit de sus puterea de a face minuni si tamaduiri. Cele mai multe dintre faptele lui minunate s-au pastrat pe larg in istoria vietii lui. El a savarsit tot felul de minuni: a inviat morti, a vestit de mai inainte cele viitoare si a vorbit despre cei care erau departe ca si cum ar fi fost de fata. Cu sase zile mai inainte de adormirea lui, a poruncit sa i se sape groapa si indata dupa aceasta a fost cuprins de o fierbinteala puternica, iar trupul lui timp de sase zile a fost scuturat de friguri. In ziua a sasea a poruncit ucenicilor sai sa-l ia si sa-l duca la casa de rugaciune, unde fiind dus, dupa ce s-a impartasit cu Sfintele Taine, stand in mijlocul ucenicilor sai, care il sprijineau, si-a ridicat mainile catre cer si in felul acesta, privind in sus si rugandu-se, si-a dat sfintitul sau duh.
