Nu ştim câte capre au murit, ieri, de Ziua internaţională a fericirii, dar mulţi dintre noi s-au posomorât iar. Şi, cu siguranţă, ăi de trăiesc la marginea lumii – pustnicii – au fost, ca mai mereu, tot supăraţi. A trecut, aşadar, Ziua internaţională a hlizelii, şi lumea s-a întors, tristă, la ale ei; vecinii n-au suficiente capre, care să crape zilnic, să se bucure omenirea. Iar un weekend nu poate salva din amărăciune şi plictiseală. Deşi, una cu alta sunt cvasisinonime.
Pe fondul ăsta de tristeţe/nemulţumire/ lipsă de chef de viaţă, ne gândim că ăia de fredonau, cândva, “Supărat, supărat sunt Doamne, iar” nu erau, totuşi, atât de şucăriţi încât să le plouă-n gât tot timpul. Sau, un răcnet în mijlocul nopţii, în timpul unei beţii – “Se mărită Mona mea !“ atesta, cândva, faptul că deznădăjduitul o va mai căuta, totuşi, pe numita Mona. Urma să aibă misiune ceva mai grea/ uşoară: s-o convingă pe faţă să comită un adulter, cu el, dar ideea este că aveau pentru ce trăi.
Viaţa, azi, mai ales pe reţelele de socializare se vede, în cazul multora, insipidă rău, frate ! “Supărată !”, postează câte-o fiinţă, şi o turmă de satiri să urmeze, la câteva secunde, cu zeci de comentarii: “Vai, iubita, de ce?“. “D-aia, fără motiv !”, le dă peste bot plictisita.
La piaţă se pot întâlni privirile a două gospodine care ajung la concluzia mută că lumea e rea, preţurile sunt mari la ridichi de lună, ce politică de doi bani se face pe malul Dâmboviţei !
Cert este că toţi avem războiul nostru personal cu lumea. Supărările majore derivă, de multe ori, la aflarea unor veşti năucitoare, de genul: “Maria, o vânzătoare, a tranzacţionat ieri 333 de euro. Tu ce faci, dormi pe tine?” O altă paparudă, cică s-a trezit, n-a băut cafeaua şi a produs 400 de euro. “ Cum câştigă unii banii ! Proasta aia a ajuns să fie mai bogată ca mine !” Chestiile astea ne dau viaţa peste cap şi ne bagă-n mofluzenie. Azi, sunt o mulţime de complexe de inferioritate, suficiente cât să mori de inimă rea. Iar boala asta face mai multe ravagii decât tutunul!
Nefericirile chiar se reportează. Este cazul ălora cărora le plouă-n şandrama non-stop, care se duc la serviciu cu capsa pusă şi pleacă, după opt ore, fumegând. Şi mâine tot aşa, şi poimâine la fel. Şi pensia e departe !
E timpul negru pentru nefericiţii care nu-şi găsesc locul nici la coada sapei, nici la filarmonică. Rezultatul: se înfoaie pe loc, se dezumflă, iar se umflă, se consumă, se vântură. Uite aşa îmbătrâneşte omul înainte de vreme cu mici angoase cotidiene.
Unii dintre noi chiar nu au ce face în viaţă, zău !
Un şucăr greu loveşte, din ce în ce mai greu, pe mulţi dintre noi. Remarci înnorări în luări de atitudini deloc caracteristice unei firi normale, răzvrătiri de genul: “Ce chestie, fostul director de la ANSV a ajuns consilierul lui Ponta! Să nu te oftici?”
Să nu te oftici. Există viaţă şi dincolo de televizor. Azi, poate că e timp frumos, sau poate că plouă. Câţi dintre noi au ştiut, ieri, că s-a instalat primăvara astronomică? Unii dintre noi chiar nu au ce face-n viaţă, decât să se oftice. Să moară câte-o capră, pe zi, de dragul lor, e cam peste mână !
Florin TANASESCU
