Recent, IRA Campina a fost declarata in stare de faliment si va fi lichidata (vanduta) pana la sfarsitul anului. Cel mai probabil, pe bucati. Este a treia mare societate comerciala campineana care isi inchide portile, dupa Rafinaria “Steaua Romana” si Petroutilaj SA (fosta “Poiana Campina”). La inceputul lui 1990, economia campineana avea 40.000 de angajati, la acelasi numeric al populatiei orasului, intrucat multi salariati proveneau din comunele suburbane. Tot in acele vremuri bune, IRA avea peste 2000 de angajati, pentru ca, la sfarsitul anului trecut, numarul lor sa scada la 157. Cu exceptia a 15 angajati, ce vor mai ramane un timp pentru a pazi si conserva activele ce urmeaza a fi vandute, ceilalti au intrat in somaj la sfarsitul saptamanii trecute. Incepand cu 1 ianuarie 2008, IRA s-a aflat intr-un program de reorganizare judiciara, conform prevederilor Legii insolventei, program ce urma sa se intinda pe patru ani. Pentru a afla cum s-a ajuns la aceasta situatie nefericita, i-am solicitat un punct de vedere managerului societatii, Ion Toma, care considera un abuz declararea acestui faliment: “Eu nu contest falimentul, ci modul abuziv in care a fost tratata societatea inaintea acestui faliment. In sensul ca nu s-a tinut cont de criza economica mondiala si nu am fost lasati sa vindem din activele societatii. Parca s-a vrut sa ajungem in faliment! Am intrat in reorganizare judiciara, procedura generalizata, in ianuarie 2008. Sumele care au fost prinse in programul de reorganizare, adica datoriile uzinei, se ridicau la 33,3 milioane lei, din care 11 milioane erau datorii efective, iar restul de 22,6 milioane – datorii accesorii (penalitati, majorari, dobanzi). Planul de reorganizare a fost indeplinit in proportie de 97% in ceea ce priveste datoriile de baza, si 29,7% privind datoriile accesorii, care erau de doua ori mai mari decat debitele. Ulterior, a inceput criza economica globala, dar nu s-a tinut cont de aceasta realitate. In conditiile crizei mondiale, planul de reorganizare nu a mai putut fi realizat, insa eu consider ca nici nu s-a vrut acest lucru de catre factorii de decizie. Afirm acest lucru intrucat nu am fost lasati de principalul creditor, ANAF (practic, singurul), sa vindem din activele societatii. Daca am fi reusit sa vindem unele active, eu cred ca IRA ar fi putut fi salvata. In 2011, am avut doua cereri pentru cumpararea unor active (cladiri, terenuri), masura care era prinsa in planul de reorganizare. Legea insolventei, procedura generalizata, prevede ca lichidarea unei societati inseamna derularea contractelor pana la epuizarea lor. Am avut cinci contracte mari cu OMV si firma J.Christof E&P Services, in valoare anuala de aproximativ 12.000.000 de lei. Desi, la incheierea lor, ele aveau o anumita valoare, aceasta a scazut din cauza crizei generale, pentru ca fiecare si-a reparat strictul necesar. Culmea este ca si in continuare avem contracte cu acesti beneficiari, plus altii din domeniul constructiilor metalice si reparatii, pana in 2014. Nu exista in tara o alta uzina ca IRA, cu asemenea capacitate in reparatii de camioane, cu atatea acreditari in cele mai diverse domenii de reparatii. In prezent, pana si contractele de utilitati au fost sistate. Trebuie schimbata Legea falimentului, pentru ca nu se poate ca reorganizarea unor societati ca IRA sa se intinda doar pe patru ani. Daca in acesti patru ani criza a fost legiferata, de ce nu s-a prelungit acest program de reorganizare? Este inadmisibil sa avem azi o datorie de 16 milioane de lei, la o valoare a activelor nete contabile ale societatii de 26 milioane de lei, si sa fim lichidati pe motiv ca nu se pot plati datoriile. Intre 2008 si 2012, IRA a platit noua milioane de euro la bugetul consolidat al statului.”
Nemultumirile managerului par a fi intemeiate, dar un mare semn de intrebare ridica insuficienta acoperirii datoriilor prin sumele de bani obtinute din vanzarea catre Kaufland Romania a unei mari suprafete de teren, unde retailerul german a inaltat un supermarket, in imediata vecinatate a uzinei. Fiindca aici trebuie sa facem precizarea ca societatea falimentara este situata la marginea municipiului, iar imediat dupa inceperea programului de reorganizare, in prima jumatate a anului 2008 (inaintea izbucnirii crizei imobiliare), IRA a reusit sa vanda aproape jumatate din terenul pe care il detinea, circa 35.000 mp, societatii amintite cu un pret foarte bun, aproape 220 de euro/mp.
In conditiile in care prin centrul orasului si cartierul rezidential Muscel, la vremea aceea, terenurile se vindeau cu 100-120 euro/mp. Dintr-un calcul simplu reiese ca de la Kaufland s-au primit, in urma vanzarii amintite, circa 7,5 milioane euro, iar debitele totale ale firmei se ridicau la 8 milioane euro. In rest, printre acuzele si supararile managerului, am aflat despre dorinta unor potentati ai momentului de a pune mana pe cei aproape 50.000 mp detinuti inca de catre IRA Campina, pamant de la care, poate, i se trage uzinei acest faliment cu multe semne de intrebare.
Adrian BRAD