O personalitate a muzicii romanesti declara, recent, intr-o emisiune tv, ca prieteni de-ai sai de peste hotare– in speta din Canada – i-ar fi reprosat ca, acolo, pe meleaguri straine, nu au cu ce sa se laude despre tara si poporul lor deoarece ceea ce vad ei, acolo, in programele tv romanesti pe care le receptioneaza, nu le da niciun motiv. Situatia, insa, este valabila pentru tot mapamondul pe unde se prind canalele romanesti de televiziune, acestea prezentand, dupa cum bine stim, numai aspecte, evenimente, situatii care, in niciun caz, nu reprezinta motive de mandrie pentru vreun roman.
Uratul – caci altfel nu poate fi numit – de la noi, este atat de diferit si de potentat prin intermediul televiziunilor, incat, de foarte multe ori, ramai doar cu „satisfactia” ca telecomenzile televizoarelor sunt dotate si cu butoane de oprire a receptiei! Si aceasta, in primul rand, pentru ca nu poti asista, de dimineata pana seara, la acelasi gen de evenimente care nu au nimic in comun cu educatia, cultura, patriotismul, divertismentul – in general, cu calitatea si bunul gust al unor emisiuni tv.
Ce ni se ofera si, automat, ce oferim lumii? Pe primul loc – scandalurile politice care, in aceasta perioada, pornesc de la acel MCV – care a intors pe dos „coabitarea”, continua cu „jocurile” de imagine ale lui Gigi Becali si, neaparat, cu tot felul de scorneli la radacina demiterii lui Traian Basescu. Apoi, spatii ample sunt ocupate de copii sau de adulti care-si gasesc sfarsitul prin spitale (din cauze, aparent, imputabile serviciilor medicale de la noi) sau in accidente de tot felul. Cu aceeasi atentie sunt prezentate spargerile de „viloaie” sau de unitati bancare, precum si– ca sa ramanem in domeniul pecuniar – marile „tunuri” date economiei romanesti de catre „baietii destepti”, tunuri romanesti care, se pare, au intrecut chiar si numarul celor de la Stalingrad de acum 70 de ani!?!
Un capitol aparte, dar nelipsit din emisiunile tv contemporane, il reprezinta „vedetele” – dezgolite si la propriu, si la figurat – care, in niciun caz, nu retin atentia telespectatorilor, pentru ca, de regula, n-au mai nimic nici pe ele, nici in capetele super-machiate si coafate. Iar de la acestea, intreaga generatie tanara crede ca poate lua un exemplu si, de cele mai multe ori, recurge la nazbatii si teribilisme – de la batai, mai mult sau mai putin crancene, la droguri si sex chiar in scoala – care n-au nimic in comun cu educatia ce ar trebui sa o caracterizeze. Sa fie, oare, acest comportament un fel de „altceva” decat impuscaturile din scolile americane?
M-am referit doar la cateva dintre subiectele care umplu, pana la refuz, sumarul emisiunilor noastre tv, si care, cu siguranta, nu pot fi un motiv de mandrie pentru romanii aflati peste hotare, pusi in situatia de a spune ceva frumos despre tara si poporul lor; ei, invariabil, nu ar avea vreun argument. Cu ceea ce prezentam noi la tv nu te poti lauda altora. Toate cele fac parte din categoria uratului care a acoperit ca o pecingine frumosul, demnitatea, inteligenta, pasiunea, creativitatea, talentul, vocatia si multe alte haruri ale romanului.
Suntem, oare, dependenti de urat?
Leon CHIRILA
