• Afirmă Daniel Cristian Petre, directorul Fiscului Prahova
Aşa cum precizam într-un articol publicat în numărul din 18 februarie al cotidianului nostru, doar în prima lună a acestui an, 38 de societăţi comerciale prahovene au solicitat intrarea în insolvenţă, din cauza ajungerii în incapacitate de plată! Dintr-un dialog avut cu directorul executiv al Direcţiei Generale a Finanţelor Publice (DGFP) Prahova – Daniel Cristian Petre (în foto), am aflat că, în foarte multe cazuri, insolvenţa este declanşată chiar de către debitorul însuşi. „Aceasta poate să însemne, pe de o parte, faptul că agenţii economici respectivi încearcă să se pună la adăpost de eventualele cereri de insolvenţă venite din partea creditorilor, iar pe de altă parte, că debitorii se gândesc la un plan de reorganizare. Pentru că, imediat ce se admite insolvenţa şi se numeşte administratorul judiciar şi cel special, are loc întocmirea unui plan de reorganizare a activităţii firmei debitoare. Acesta trebuie aprobat de către cele trei tipuri de creditori: fisc, bănci şi chirografari (n.n. – creditori care au doar un drept de gaj general asupra bunurilor prezente şi viitoare ale debitorului). Dacă totu-i în regulă, atunci planul se derulează, de obicei, pe durata a trei ani. Potrivit Legii nr. 85/2006 (a insolvenţei), în primele trei luni – adică până când este aprobat planul de reorganizare în cauză – statul nu încasează nimic din taxele şi impozitele datorate de debitor, deoarece nu-l poate executa silit, nu-i poate pune popriri pe conturile băneşti ş.a.”, afirmă interlocutorul nostru.
Planul de reorganizare a activităţii societăţii se face de către administratorul special împreună cu creditorii. Practica ne-a dovedit că, în 98 la sută dintre cazuri, administratorul societăţii intrate în insolvenţă îşi păstrează acest drept – deci nu-l delegă altcuiva – şi pe perioada reorganizării activităţii. În opinia unor specialişti, intrarea în insolvenţă a unei firme înseamnă, în procent de 75 la sută, faliment. Întrebat dacă subscrie acestei opinii, directorul Daniel Cristian Petre ne-a precizat: „Intrarea în insolvenţă este, de regulă, consecinţa unor evenimente economice excepţionale, cum ar fi, de pildă, închiderea tuturor pieţelor de desfacere, în cazul unui producător unic, sau distrugerea integrală a majorităţii activelor altui agent economic, în urma unui incendiu. În cazul Prahovei, este vorba despre o chestiune de conjunctură economică nefavorabilă. Concret, peste 60 la sută dintre firmele prahovene intrate în insolvenţă provin din sectorul construcţiilor, întrucât această piaţă s-a restrâns îngrijorător, în ultimii 2-3 ani. Revenind la întrebarea dv., dacă planul de reorganizare este inteligent conceput, el poate fi o binemeritată gură de oxigen pentru firma intrată în insolvenţă, cheia renaşterii sale, ceea ce se şi întâmplă într-un procent de 40-45 la sută dintre cazuri”.
În finalul dialogului nostru, am dorit să aflăm dacă şi la nivelul Prahovei au existat – precum se întâmplă în alte judeţe – cazuri în care, pentru atingerea unor interese ascunse, chiar administratorii firmelor cu pricina au provocat intrarea acestora în faliment? „Nu am cunoştinţă de societăţi sau nume de administratori care au procedat astfel. Dar, există informaţii în acest sens, cum că acţionarii unei firme s-au certat, la un moment dat, şi, în mod voit, unul dintrei ei a provocat insolvenţa firmei. Din fericire, asemenea cazuri nu sunt numeroase”, a răspuns interlocutorul nostru.
Dumitru CONSTANTIN
