Cancerul de prostată este cel mai frecvent cancer la bărbaţii mai în vârstă în ţările din Vestul Europei, dar mai rar se întâlneşte şi la pacienţii cu vârste cuprinse între 35 şi 50 de ani. Oamenii de ştiinţă de la Laboratorul European de Biologie Moleculară (EMBL) din Heidelberg, în colaborare cu mai multe echipe de cercetare din Germania, au descoperit că debutul precoce al cancerului de prostată este declanşat printr-un mecanism diferit de cel care provoacă boala la o vârstă înaintată. Concluziile lor sunt publicate în Cancer Cell şi ar putea avea consecinţe importante pentru diagnosticul şi tratamentul cancerului de prostată la pacienţii mai tineri.
Cercetătorii au comparat genomul a 11 tumori cu debut precoce cu genomul a 7 tumori cu debut tardiv şi au observat diferenţe la nivel molecular. Genomul tumorilor de prostată cu debut precoce a avut un număr relativ mic de modificări în raport cu tumorile care se dezvoltă la pacienţii mai în vârstă.
Cu toate acestea, numărul mic de evenimente duce la schimburi cruciale de ADN între cromozomi, iar genele care sunt în mod normal independente au devenit strâns legate (“gene de fuziune”). Multe dintre genele afectate de aceste rearanjamente sunt, de obicei, activate de hormoni androgeni, cum ar fi testosteronul. Prin aceste rearanjamente ele devin conectate la gene de cancer, rezultând gene de fuziune, care pot fi activate de hormoni androgeni, astfel încât genele inactive cu potenţialul de a provoca această boală sunt acum activate.
“Cancerul de prostată la pacienţii tineri pare a fi declanşat de androgeni şi implică modificări genetice care diferenţiază acest tip de cancer la prostată de cel întâlnit la pacienţii mai în vârstă”, explica Jan Korbel, care a condus studiul la EMBL. “Am măsurat, de asemenea, nivelurile de receptori androgeni la un mare număr de pacienţi din Hamburg şi am găsit date care au fost în concordanţă cu analiza noastră genomică iniţială.”
Pacienţii mai tineri cu cancer de prostată tind să aibă niveluri mai ridicate de receptori de hormon androgen decât pacienţii mai în vârstă cu aceeaşi boală. Acest lucru ar putea fi un efect natural, pentru că nivelul acestor hormoni scade la bărbaţii cu vârsta de peste 50 de ani.
Sunt necesare cercetări suplimentare pentru a oferi comunităţii ştiinţifice şi medicale mai multe detalii, în special cu privire la impactul medical al nivelului de testosteron la bărbaţi. Cu toate acestea, în viitor, rezultatele ar putea avea consecinţe clinice pe scară largă. “Sperăm că rezultatele noastre privind cauza bolii vor promova dezvoltarea de noi strategii pentru a diagnostica, preveni şi trata acest cancer”, explică Thorsten Schlomm.