Pomenirea cuviosului Maxim Marturisitorul
Cuviosul parinte Maxim a trait pana in zilele raucredinciosului imparat Constans, care a imparatit intre anii 642-648. Constans a fost tatal binecredinciosului imparat Constantin si nepotul viteazului imparat Heraclie (cel care a biruit pe persi, de unde a adus in spate crucea Domnului, de la Ctesifon pana la Ierusalim, in anul 629, la 14 septembrie). Cuviosul Maxim fiind iscusit in treburile politice, invatand si mestesugul bunei carmuiri, si cu fire buna si minte dreapta fiind impodobit, a ajuns cel dinainte sfatuitor imparatesc si secretarul cel dintai. Dar pentru ca se raspandea eresul monofozitilor, cuviosul Maxim neputand rabda sa se pangareasca si el laolalta cu toti nelegiuitii, a parasit dregatoriile lumesti si a mers la Manastirea din Hrisopoli, unde s-a calugarit. Aprinzandu-se de dumnezeiasca ravna s-a dus la Roma cea veche, si a induplecat pe fericitul papa Martin sa dea anatemei pe incepatorii si pe pricinuitorii acestui eres paganesc, care sustineau ca in Hristos este numai o singura vointa. Totusi, pentru credinta sa, mai tarziu a fost trimis in exil in Lazichia, unde dupa o boala scurta a raposat in Domnul, in anul 662.
