Polieuct si Nearh au fost doi ostasi, buni prieteni intre ei, in zilele imparatului Deciu, la anul 250. Locuinta lor era in Meletina, cetatea de capetenie a Armeniei. Nearh era crestin, iar Polieuct, cu toate ca nu era botezat, iubea invatatura crestina. Si de aceea, cand imparatul Deciu a dat porunca aspra impotriva crestinilor, fara sa se teama, Polieuct, plin de ravna, a smuls idolii pe care paganii ii duceau spre altare, la inchinare si i-a aruncat la pamant si i-a calcat in picioare. Toata lumea, impreuna cu Nearh, prietenul sau, a ramas uimita de aceasta fapta neasteptata. Felix, care era socrul lui Polieuct si care avea imputernicire de la imparat sa prigoneasca pe crestini, a vazut cu ochii lui ce a facut ginerele sau si a incercat sa-l induplece sa se inchine din nou la zei. Si pentru ca intr-un final nu a reusit nici cu vorba buna, nici trimitand-o pe sotia lui sa vorbeasca cu el, nici cu bataie, socrul sau a dat porunca sa-i taie capul.
