Acest fericit parinte Gheorghe Hozevitul, parasind patria si neamul si toata desfatarea lumeasca, a venit la Ierusalim sa se inchine la mormantul cel primitor de viata al Mantuitorului Iisus Hristos si la toate locurile cele sfintite si sfinte si de multe minuni pline din jurul mormantului. Dupa ce a castigat sfintenia si harul acestora, a intrat in Manastirea zisa a lui Hozeva. Si, facandu-se monah si trecand in randul fratilor, s-a aratat, de la inceput, in totul nebiruit in orice munca si aspra vietuire, incat parea ca este nematerialnic si fara de trup. Cu vietuirea lui uimea pe toti si ii indemna sa aiba dorinta si ravna rabdarii celei mai presus de fire. Deci, ajungand pe culmea nepatimirii si umplandu-se de darul Duhului Sfant, a fost ca un stalp insufletit si ca o icoana a tuturor bunatatilor pentru cei din manastire si pentru toti ceilalti. Pana la sfarsit n-a slabit din infranare, afland odihna ostenelilor si durerilor sale celor multe prin mutarea catre Domnul Cel mult dorit.
