Cu 23 de ani in urma, la vremea marii sarbatori a Nasterii Domnului Iisus Hristos, romanii schimbau o societate in care erau mai mult oprimati decat ridicati pe culmile progresului si civilizatiei propovaduite de regimul de-atunci. Anii au trecut, iar schimbarea in care s-au pus atatea sperante s-a tot amanat de la an la an, de la o legislatura la alta.
Iata-ne si in aceste zile, mai bine zis, in ajunul aceleiasi mari sarbatori a Nasterii Domnului, cu aceeasi speranta de nou inceput, de schimbare a societatii intr-una care, intr-adevar, sa tina cont de majoritatea oamenilor care o formeaza. Chiar noul premier al noului guvern declara, la investirea sa, ca in aceasta perioada asistam la sfarsitul unui regim politic si la debutul altuia care, speram cu totii, va tine cont de acel deziderat cu care „ne hranim” din decembrie 1989. Adica, sa incepem sa traim mai bine, sa ne intelegem mai bine, sa fim mai apropiati unii de altii, sa nu mai lasam dezbinarea sa traga haturi adanci printre clase si categorii sociale si profesionale.
O garantie pentru aceste noi sperante ar fi si recentele declaratii ale sefului statului care, la randu-i, debuteaza –declarativ si, deocamdata, si faptic – in coabitarea cu ceilalti factori de decizie ai tarii . Si poate ca aceasta noua atitudine prezidentiala – in premiera absoluta – care incepe sa se manifeste tot din preajma sarbatorii Nasterii Domnului – va conduce la crearea acelor conditii care, incet, incet, sa ne arate ca am ajuns, in sfarsit, pe drumul bunastarii.
Ca sa nu gresim, iarasi, acest drum, se tot vorbeste despre unele imperative care ar trebui aplicate. Este vorba despre asa-zisul stat de drept, despre justitie, despre constitutie. Vor fi fost toate, necesare, dar ca sa nu le incurcam, sa nu ne incurcam prin hatisurile specifice fiecarui termen, ar fi bine, cred, sa le contopim in ceea ce se cheama „Decalogul” crestin. Cele 10 porunci – daca ar fi respectate de catre fiecare dintre noi si, mai ales, de catre cei care, vremelnic, se cred ca sunt „Dumnezeii” nostri – ar putea tine loc de toate prevederile constitutionale, ale statului de drept sau de toata stufoasa noastra legislatie.
Cred, asadar, ca la aceste noi inceputuri, tinand cont de sarbatoarea de care am amintit, respectarea poruncilor Domnului ar crea acele conditii care sa ne asigure satisfacerea aspiratiilor pe care le clamam de decenii, dar care se amana –sunt sigur – din cauza acelor fapte omenesti care n-au nimic in comun cu Decalogul pe care Cel de Sus ni l-a oferit spre mantuirea noastra.
Sa speram, deci, ca de aceasta data, acest inceput va fi, cum se spune, de-adevaratelea!
Leon CHIRILA
