Dintre acesti Sfinti Mucenici, Samona si Gurie s-au nevoit in zilele imparatului Diocletian si ale guvernatorului Antonie. Gurie se tragea din satul Sargochitia, iar Samona – din Ganad. Fiind parati ca sfatuiesc pe oameni sa nu jertfeasca la idoli, indata i-au spanzurat si pe unul si pe altul de cate o mana, ingreunandu-le picioarele cu pietre, si au stat spanzurati de la al treilea ceas pana la al saselea. Apoi, coborandu-i, i-au bagat intr-o temnita intunecoasa, cu picioarele stranse in butuci, si au zacut patru luni in legaturi, chinuiti de foame si de sete. Scotandu-i din temnita, iar au fost chinuiti cei doi sfinti, iar in final lui Gurie i-a fost taiat capul, iar Samona a fost spanzurat. Aviv, diacon fiind cu randuiala, a fost parat in zilele imparatului Liciniu ca invata in orase si in sate cuvantul Domnului. De aceea, tinandu-l spanzurat si batandu-l, l-au adus iarasi la cercetare si, neinduplecandu-se dupa voia tiranului, a fost dat focului si asa si-a savarsit mucenicia sa.
