Noi nu mai credem de mult in Mos Craciun sau ca unde dragoste nu e nimic nu e. Liantul care pune piedica divortului sau care, dupa caz, uneste doua destine sunt banii. Asta ne-a confirmat-o nu vreo emisiune de la televizor, ci o stire conform careia 180 de dolari este pretul platit de angajator, intr-o provincie chinezeasca, pentru o legatura amoroasa de lunga durata injghebata la serviciu ! Un fel de prima de instalare, ca sa nu mai fie angajatii tristi de Valentine’s Day ! Cam putin, dar sunt buni si banii astia ! Si, cum avem destule tablete si calculatoare si jucarii fabricate in China, de ce sa nu importam si modelul chinezesc in ceea ce priveste love story-ul la serviciu? Unitul destinelor la munca fara purtat verigheta, fara popa, fara nas, fara “Ia-ti mireasa ziua buna… ” este mai in ton cu realitatea de azi, cand sentimentele se concentreaza pe retelele de socializare. Ce, ati vazut vreodata postata pe Facebook, “Nuneasca”, sa-i dea cineva Like ? De asemenea, cununia la munca este fara urmari pe viata; vizita obligatorie la nasi in zi nationala, de 1 Decembrie!, ca sa scapi de aia, de-a doua zi de Craciun, este un exemplu.
Normal ca o discutie intre doi indragostiti de la serviciu s-ar concentra pe cresterea productivitatii, nu a plozilor. La o fazanerie, amandoi s-ar intreba cum sa creasca mai multe pasari din alea, la salubritate – cum sa stranga mai mult gunoi, la crescatoriile de iepuri – cum sa sporeasca productia de urecheati. Banuim ca relatia de la si in interes de serviciu dureaza pana cand concedierea, varsta de pensionare sau alte lucruri neprevazute in contractul individual de munca ii va desparti pe “porumbei”. Deci, fereasca Dumnezeu de accident de munca ! Nu stim cum se injgheaba o legatura intre detasatii in interes de serviciu sau mutatii disciplinar la un alt loc de munca. Ori cum se scade din pedeapsa la un puscarias daca incarceratul mai are in grija, in afara de galeata de var si bidineau cu care vopseste pomii, primavara, si-o “vargata” cu domiciliul obligatoriu la Targsor.
Deci, simpatia de la serviciu poate fi tradusa – in sfarsit, nu-i chiar termenul cel mai potrivit ! – cu un fel de “Daca dragoste nu e, nici productivitate nu e”. La fabrica de sarma – cat mai multi metri liniari, la deszapezire – cat mai multe partii facute s.a.m.d. Se subintelege ca este cam anapoda sa-ti inseli partenera/partenerul de la serviciu cu o alta/cu un altul. Asta nu poate fi in logica angajatorului, chiar daca incolteste intr-a angajatului. Se preteaza, totusi, la astfel de anomalii aia care au birouri mai ascunse, sau cei care lucreaza ca sezonieri la strans ghebe, prin padurile ocoalelor silvice. Deci, nu insistam pe aceassta chestie, ca-s iubiri de scurta durata, nesemnificative. In cazul celor care angajeaza absolventi ai unor facultati parate, se da dovada de o larghete la mana si mai mare din partea patronului. Sa ne explicam; unii absolventi sunt mai grei de cap, si nu pricep ca se da altcineva pe langa ei. Le fac curte, cum se zice prin satul lor de bastina. Caz in care, angajatorul mai cheltuie bani si cu creioane si planse, sa-i faca dobitocului un desen, sa priceapa ca de-aia vine aia la serviciu cu fusta scurta, pe vreme de vifor si minus 30 de grade afara.
In sfarsit, sarim peste accidentatii la creier, si revenim la lucruri normale… Un control al “itemeului” ce-ar putea gasi in neregula ? Angajatorul sa nu fi taiat chitanta pentru prima de dragoste, de 180 de dolari, deci prejudiciaza bugetul statului. Relatiile amoroase sunt mai lejere in cazul zilierilor, carora nu li se aplica dispozitiile codului chinez de munca. Am mai scrie, dar ne paste divortul !
Florin TANASESCU
