Inainte de a mai arunca pietre in generatiile de elevi care o dau in bara cu scoala, este bine de stiut de ce este capabil un suplinitor repartizat de inspectorat in mediul rural.
Este lesne de inteles ca baiatul poate fi de romana – daca a auzit de puscaria din I.L. Caragiale, de Istorie – daca stie sa numere indarat anii dinaintea erei noastre, de engleza – daca a auzit de Manchester United. De sport – daca are habar de materiile astea si, mai ales, sa vrajeasca titularele pe post.
Fapt este ca intre un Dan Diaconescu, acela care risca 15 ani de puscarie, dupa cum scriu site-urile, si un fotbalist aflat pe final de cariera, proaspatul repartizat pe la tara reprezinta o partida certa. Dar, cum o localitate intreaga nu se poate casatori cu el – ca e acuzat de nemaiauzite- se va insura si el tot cu o suplinitoare. Asta ca sa duca de rapa, amandoi, scoli intregi.
Testul de maturitate il trece la apelul din biroul primarului, dupa repartitie. In costum si fara casca de la telefon in ureche, cum ii este obiceiul cand asculta etapa de fotbal, pare – si chiar este – un flacau OK. Eventual, se poate intreba secretara de ce are haina un pic sifonata la spate, dar raspunsul este inclus mai sus, in chestia cu insuratoarea.
In lipsa unor puncte de atractie pentru turismul rural – un monument, o piatra pe acoperisul unei case, o cruce pe care sa stea scris ca in zona au murit de ciuma sapte insi – poate fi el, suplinitorul, obiect de mirare si de facut cruce. (Astfel si-au deformat generatii intregi de adolescente mersul; inaintand pe lateral, ca sa-l cuprinda in toata splendoarea pe repartizat, de le-a uitat Dumnezeu in pozitia asta de avansat. Ca unele au mai dat si-n sant, nu-i paguba, s-au vazut tragedii mai mari !). Fireste ca amaratul – tot despre suplinitor scriem aici – are nas, urechi, ochi, nu-i schiop. Daca ar fi un pic mai inalt, ar fi chiar prezentabil. Dar, invatamantul are mereu nevoie de suplinitori; ca sa aiba inspectoratele pe cine tine la usa, si elevii de cine rade. In fapt, astia nu pot fi niciodata eroi, drept pentru care nu a auzit nimeni pana acum de Monumentul Suplinitorului Necunoscut. Viata culturala a unei comune se imbunatateste substantial, fiindca proful-suplinitor de romana (franceza, engleza, istorie, desen, muzica etc) “isi aduce aportul” (asa se exprima el !) la zilele localitatii, scriind stihuri. Daca prinde si al doilea an tot acolo, chit ca preda o alta materie, scrie o schita. Dupa trei ani non-stop, face biografia romantata a comunei. Devine un bun prieten al pomilor, al gazelor si al cainilor, strange cu copiii deseurile de pe garla. (Numai pentru chestiile astea, si tot merita sa fie impanzite scolile romanesti cu suplinitori !). Acestea si multe altele care ar mai trebui scrise justifica din plin introducerea clasei zero si esecul copiilor.
In plus, suplinitorul nu poate fi niciodata faptuitor, fiindca substantivul asta te duce cu gandul la ce-i mai rau pe lume: divort, invatat pana noapte tarziu, pierdut meciul in ultimul minut al prelungirilor etc. Un ratat – mda, insa nu ne grabim sa scriem asta, ca ii stirbim din autoritate.
Desigur, aici trebuie scris despre chestii globale, care intereseaza o lume intreaga – cat este gigacaloria la iarna, ce facem cu Petrolul Ploiesti, cand reporneste Oltchimul s.a.m.d. Dar, fireste ca intotdeauna este bine-venit sa facem scriere despre conditiile in care se impart laptele, cornul, merele si suplinitorii in scoli. Cum se deruleaza un an scolar – mai ales in mediul rural? Sambata si duminica lipseste din localitate suplinitorul, ca pleaca acasa. In restul zilelor – de luni pana vineri – se simte nevoia profilor adevarati.
Acum, sa nu uitam sa scriem despre cat de slab pregatiti sunt elevii, vai !
Florin TANASESCU
