Din inca prea multa pudoare, nu se va face nici anul asta un bilant in care sa apara “Prostul anului 2012″. Ala care, pe vremuri, incheia plutonul in armata, ducand steagul. Probabil ca in societate au mai ramas intiparite vremurile de pana in 1990, cand, din prea multa consideratie fata de valorile umane, la gazetele de perete ale militiei se scria despre ultimii borfasi: “ Nu faceti ca ei !”. In prezent, exista la noi o ramura a ofticosilor, a snobilor (a prostilor in ultima instanta), care ar rupe orice clasament – liga profesionistilor – astia care mai au, inca, nostalgia florilor de camp prinsa in coronita de premiantul clasei a II-a din mediul rural.
Sunt inlacrimati dupa filmele indiene – de principiu, le rasuna in cap Avaramuuuu – si ofteaza de dorul lui Raj Kapur si-acum. Au laba de gasca la ochi – ce de timp pierdut in fata oglinzii ! – colaci pe burta, chiar daca nu mananca, si picioarele in X. Fiindca frecatul mentei in viata isi pune amprenta si altfel: Daca nu devii mai intelept, macar mai diform !
Prostul anului 2012 si al altor ani din urma se fereste sa raspunda la sondaj cu “ Nu stiu/Nu comentez” ca da rau la imaginea de fecioara neprihanita de cartier. Poate foarte usor sa inlocuiasca, daca il intrebi, pe “Doamne ajuta !” cu “Libere arbitru, help me ! (Astia sunt din categoria celor in formare, care bunghesc si un pic de engleza). Dar intrebarea nu-si are obiectul ! De trivialitati n-a auzit decat in conspectele despre viata lui Marin Preda.
Atat de nevrozati sunt, incat unele mici scapari – sorbit, vorbit cu gura plina, tras nasul, scuipat – ii scandalizeaza in asa hal incat ar trebui sa fie incriminate de legea penala (Nu sunt, deci n-avem o justitie sanatoasa ).
Au mintea zburdalnica, perversa chiar: un felinar rosu ii duce imediat cu gandul la cazaturi. Nu conteaza ca au 35 de ani, 45 de ani, 55 de ani, sunt infiorati de melodii precum “Cand va veni la tine vantul”, “Sub un cer violet”. Acasa, pe raft, le zace “ Pe aripile vantului” (“Stii, cartea e mai buna decat filmul !“). Sunt ofticosi pe nevasta, amanta, masina, casa altuia – la imobil cu etaj ii prinde lesinul (Alo, 112 !). Daca nu s-au calificat in finala marilor smecheri, se vaita ca au fost defavorizati de anii de comunism, ce nu-i clar ?.
Au memorie buna, fiind pastratori ai unor amintiri care, altfel, inseamna balast – ce inseamna burghezia mosiereasca, la cine au fost Tudor Vladimirescu, Toma Alimos si Vasile Roaita. Sunt revoltati ca MRU – un flacau pe care nici sa-l iei la miso nu merita – a facut abuz de sapun si parfum. Urat din partea lui !
Din banii nostri, asta cica a cheltuit cu protocolul, dand cafea la oaspeti sa bea (D-ia e protocol sa-i dai cafea, nu dulceata, ca la majordomul venit s-o peteasca pe hada de fi-ta pentru avere !” Dar, nu poti sa-i zici asta unuia care se uita la emisiunile lui DD).
Zabovesc pe bancutele de la portile rurale mai mult decat ar trebui. ( Poate ca ar fi nevoie de niste fonduri europene pentru demolarea lor). De-aia se mira cand se uita naiv pe la garduri din alte zone geografice, si exclama a repros: “Ce porti inalte, a-haaaaaaaaa!”. Ungurii sunt – si atunci cand este, si atunci cand nu este cazul – si problema lor.
De prostii anilor care au fost, care sunt si care vor veni nu te fereste nimeni. Nici Dumnezeu nu are arie de competenta in mintea lor, te pazesti singur. Aia s-au nascut sa nu-i lase pe altii sa traiasca.
Asteptam, totusi, cu incredere, secolul viitor.
Florin TANASESCU
