Luca, marele apostol si evanghelist, era din Antiohia, profesa medicina, dar avea si harul picturii. Aflandu-se in Teba Beotiei, pe vremea imparatului Tit Claudie, Luca l-a intalnit pe Sfantul Apostol Pavel si, crezand in Hristos, nu s-a mai inchinat la idoli. Mai mult decat atat, de atunci el a propovaduit credinta crestina. A scris si Evanghelia sa catre dregatorul Teofil, care era, de asemenea, crestin, dupa cum o stia de la Sfantul Apostol Pavel. Dupa aceea a scris si Faptele Apostolilor catre acelasi Teofil. A umblat invatand toata Grecia si, ajungand la optzeci de ani, a murit cu pace. Iar in locul in care a fost ingropat trupul lui, a plouat colurie deasupra mormantului sau, ca semn al mestesugului lui cel doctoricesc (coluria este o doctorie alcatuita din picaturi de apa de trandafiri si din alte plante, folositoare la boala ochilor). El a pictat pentru prima oara icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, tinand in brate pe Domnul nostru Iisus Hristos, cu mestesugul zugravirii cu ceara.
