Se apropie, din nou, o campanie electorala in care cetateanul, vrand-nevrand, aude sau vede tot felul de lucruri, fapte, expresii, atitudini ale celor dintre noi care, au sau nu au treba cu politica, se indarjesc sa candideze pentru forul legislativ suprem al tarii. Sunt indarjiti, fac spume la gura, critica de mama focului, emit idei cu care – desi au fost spuse frecvent, in vechile campanii electorale – cred ca vor rupe gura targului, ca sunt descoperiri sui generis, ca, pana la ei, lumea habar nu avea de „nazdravaniile” respective. Dar, ca sa nu batem apa in piua, vom trece la exemple concrete petrecute recent, chiar in cadrul unui for al unor formatiuni politice (reunite) care abia asteapta sa puna labele pe putere. Este vorba despre reprezentanti ai PDL – partidul care, cum se stie, ne-a bagat si ne-a adancit in criza, despre o anume Forta Civica a fostului premier Mihai Razvan Ungureanu (MRU – cum i se spune prescurtat), precum si despre unii reprezentanti ai taranistilor scapatati care si-au ales lider un avocat. Cu totii, acestia au scapat caruta vorbelor goale la vale, fiind convinsi, cum mentionam, ca tot ceea ce spun ei sunt „creatii personale de ultima ora”!
Una dintre acestea ar fi „demisia in alb” pe care MRU – crezand ca a descoperit nodul de la cravata – o impune candidatilor sai la parlamentare, aceasta nefiind decat o „smecherie” cu care, cum se stie, s-a mai incercat adormirea electoratului de catre alti protagonisti politici. De asemenea, liderul pedelist Vasile Blaga a sporovait pe seama urii, a vrajbei, dezbinarii si polarizarii din societatea romaneasca, desi despre aceste „metehne” se vorbeste de multa vreme, cu atat mai mult din timpul guvernarii partidului pe care il conduce, cand acestea devenisera un fel de politica de stat! Si tot astfel s-au auzit vorbe „in premiera” despre baroni locali si abonamentele lor la banii publici (Aurelian Pavelescu) , despre hotie, prostie si minciuna – „descoperite”, abia acum, de fostul ministru Stanisoara, despre o noua Constitutie, modernizarea statului si intarirea institutiilor acestuia, sau, atentie, despre renuntarea la imunitatea parlamentarilor (Monica Macovei) – o „doleanta” pe care alesii poporului abia asteapta sa o puna in aplicare!?!
Fireste, toate acestea si multe altele asemenea s-au prezentat, cum se spune, de pe marginea terenului, caci la vremea cand respectivii ciripitori se aflau in teren si chiar isi spuneau si se credeau „jucatori”, nici nu voiau sa auda despre asa ceva. La vremea lor, altele erau prioritatile, intre ele, aproape exclusiv, acumularea de fonduri pentru ei, pentru camarila si partidul lor. Incolo- nimic nu conta, nu avea valoare, nu facea parte din strategia de guvernare a tarii. Acum, fara nicio noima, indruga verzi si uscate ca fiind „prioritati nationale”, „solutia devenirii Romaniei”, „perspectiva viabila a poporului roman”. Sunt, neindoielnic, doar palavrageala politica, vorbe goale ale unor oameni fara simtul masurii si bolnavi de dorinta de a obtine votul cetateanului pe care, apoi, sa-l terfeleasca, de asemenea, fara nicio remuscare.
Leon CHIRILA
