In primavara anului trecut, intr-un acces de optimism, ministrul Transporturilor de atunci, pedelista Anca Boagiu, definea institutia pe care o reprezenta drept „o sugativa de bani europeni”.
Un an mai tarziu, analistii dau alarma, afirmand ca sfarsitul lui 2012 ar putea aduce Romaniei un deficit important de finantare. In domeniul transporturilor, specialistii vorbesc chiar despre pierderi de circa un miliard de euro din cauza slabei absorbtii a fondurilor europene accesabile prin ministerul de resort.
Fondurile pentru infrastructura au fost totdeauna stimulentul pentru atragerea de noi state in UE. Intre 1980-1990 Bruxellesul a cheltuit miliarde de euro pentru drumuri si autostrazi in noile state aderate, iar tari precum Spania, Portugalia si Grecia si-au facut retele rutiere moderne impresionante.
Noul val de admitere in Uniunea Europeana din 2004-2007 parea a fi la fel de promitator cu noile state membre, insa, foarte repede, proaspetii membri ai „clubului” european au constatat ca Uniunea Europeana iti da bani, dar nu-ti-i pune si in „traista”. In cazul Romaniei, in al 6-lea an de apartenenta la UE, nu am reusit sa imbunatatim radical capacitatea de absorbtie a banilor europeni.
Mai mult chiar, aceasta a ajuns in rusinoasa situatie de a nu mai trimite (incepand cu 1 iulie a.c.) catre Comisia Europeana cereri de rambursare pentru patru programe operationale. „Pauza” a fost impusa pana la o data care urmeaza sa fie decisa, interval in care Executivul comunitar va analiza daca autoritatile romane au respectat conditiile asumate la finele anului trecut. In plus, in afara de gradul de absorbtie redus, nici contractele de finantare in derulare nu sunt foarte curate.
