Nu, cu certitudine! Nu pentru ca el ar fi oxigenul si painea acestei tari, ci pentru ca dupa el nu va mai ramane nimic respirabil. A secat si a otravit tot, a imbuteliat aerul democratiei si l-a vandut, ne-a confiscat increderea in noi insine, a construit, intr-o familie compusa din doua persoane, un dusman inversunat al celuilalt. Ne-a lasat orfani de sansa de a ne mandri ca am revenit in comunitatea europeana si transatlantica, devenite soacra otravita si mastera.
Unde sunt doi greci, aflasem in tinerete, cu prilejul unei reconstituiri, cu pasul, a fostei Elade, sunt trei partide politice. Numai gura e de ei, zice noua mea cunostinta, fost jandarm, azi asociat al surorii sale care si-a deschis magazin in Nicosia. Traieste de cativa ani in Cipru. Taifasuim pe plaja, in dreptul unui hotel din Larnaca, in timp ce copiii se joaca in nisip. Nevasta lui, care sta in Colentina, e subtire ca un lujer. La fel cea mica. El e cat un urs. A fost jandarm cat era Basescu primar general. Stie multe lucruri, nimerindu-se mereu in apropierea bossului, mai ales noaptea, cand – venit direct de la crasma – primarul acorda audiente. Oamenii credeau ca-i ajuta. Nu ajuta pe nimeni. Prefera sa nu vorbeasca despre aceste lucruri. Zice doar ca Basescu injura si-ii baga intr-una, ceea ce, zice el, facem multi dintre noi. Oricum nu punea niciun pret pe nimeni. Cipriotii, zice el, intorcandu-se la subiectul de la care-l deturnasem, sunt niste greci care au trait pana nu de mult sub englezi. De la statutul lor de colonie britanica n-a ramas decat volanul pe dreapta al masinilor. In rest, nimic. M-am nimerit in Grecia, spun eu, cand au intrat turcii in Cipru si a luat nastere Ciprul de Nord. Ei bine, grecii strigau in Atena ca fiecare dintre ei omoara cu mainile goale opt turci. N-a prea fost asa. Am fost acum cativa ani si in Ciprul de Nord unde am petrecut o saptamana minunata, intr-o zona turistica superba. Nu stiu, zice fostul jandarm. Ce stiu e ca n-am vazut grec sa dea o palma cuiva. Cele cateva batai sanatoase au fost ale romanilor. La Bucuresti, zic, de cand ai plecat, vitejiile s-au coflesit. Ma gandesc ca as putea luneca iar in politica, drept pentru care salut si plec. E un fiord despartit de diguri masive de piatra, calcar alb de Mediterana, pe care l-am gasit, cu deosebiri de nuanta, si pe tarmul israelian sau egiptean, si in Antalya sau Barcelona, in care apa mica a desenat pe fund dune de nisip, intr-o ametitoare asimetrie. Soarele adauga o broderie jucausa de linii, peste tesatura de sub apa si incerci dezamagirea ca omul nu va izbuti niciodata un asemenea joc de fantezii. Camerista e romanca, o femeie din Iasi, piele si os. In zori, la sase, am gasit-o frecand cu un fel de aspirator, aleile dintre piscine. La pranz terminase de lustruit camerele unui etaj din hotel. Seara lua in primire prosoapele imprumutate pentru plaja.
Nimeni, mi-a spus jandarmul, nimeni dintre romanii care suntem aici n-am sta plecati daca am avea vreo sansa acasa. La cateva minute, pe aeroportul din Larnaca aterizeaza un avion. Doar in Japonia am mai vazut asta. Din avioane coboara nu doar turisti, sezonul e pe sfarsite, ci si oameni in cautare de lucru. Multi sunt din tara mea.
Lucian AVRAMESCU
