Pomenirea Sfintilor Martiri Brancoveni
Sf. Constantin Brancoveanu s-a nascut la anul 1654 din parinti de bun neam, dupa tata fiind coborator din voievodul Matei Basarab, iar dupa mama- nepot al voievodului Serban Cantacuzino. Dupa moartea voievodului Serban Cantacuzino la anul 1688, la staruintele tuturor boierilor si dregatorilor tarii, vrednicul Constantin a primit scaunul de domn al Tarii Romanesti. A fost, timp de aproape 25 de ani, un domnitor binecredincios, bun, darnic, drept, iubitor de tara. In Saptamana Patimilor, in anul 1714, sultanul turcilor, Ahmed al III-lea, a trimis ostasi de l-au luat pe Constantin Voda cu fiii sai – Constantin, Stefan, Radu si Matei, dar si pe sfetnicul Ianache. Si pentru ca nu au vrut sa renunte la credinta ortodoxa, au fost chinuiti, iar apoi, in ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului, la 15 august, cand dreptcredinciosul voievod implinea 60 de ani, au fost omorati prin decapitare. Trupurile martirizate au fost apoi aruncate de turci in mare, de unde au fost culese de crestini milostivi, care le-au ingropat in taina, nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in biserica manastirii Maicii Domnului. Osemintele Sf. Voievod Martir au fost aduse in tara la anul 1720 de catre doamna Marica, sotia sa, si inmormantate in Biserica Sfantul Gheorghe Nou din Bucuresti, ctitoria sa.
