O fata dintr-un sat vecin, Stefania, plecata de cativa ani in Italia si ai carei parinti traiesc cam pe aici pe unde m-am nascut si eu, pe valea Cricovului Sarat din Prahova, imi trimite un mesaj. E revoltata. Nu impotriva mea, ci a lui Traian Basescu. Lucreaza ca batanda, adica ingrijeste niste batrani, undeva in sudul Italiei, intr-o mica localitate unde trudesc ca menajere si alte romance sau ca muncitoare la o fabricuta de cartoane. Sora mamei, Mirela, in varsta de 43 de ani, lucreaza si ea aici, imi scrie fata. Am si o verisoara Claudia. Ne vedem rar dar ne stim toate. Suntem 8, din Prahova, Suceava, Valcea. Am plecat din tara fiindca nu mai aveam nicio sansa. Urmaresc ce se petrece in tara. Stiu ca s-a organizat referendum si am fi vrut sa mergem si noi la vot, dar a fost aproape imposibil. Nu-i vorba doar de cei 150 km care trebuiau parcursi pana la Florenta, ci mai ales de imposibilitatea de a lasa singuri oamenii varstnici si bolnavi pe care-i ingrijim. Iti pierzi usor o slujba castigata greu. Imediat iti poate fura locul o bulgaroaica sau o poloneza sau una venita de cine stie unde. As fi vrut sa votez DA, fiindca il consider pe Basescu principalul vinovat pentru situatia mea si a sutelor de mii de romani care-si cauta o paine departe de casa. De aici insa, imi scrie Stefania, pana la porcaria de a fi numarata ca votant al lui Traian Basescu e drum lung. Cum isi ingaduie presedintele sa ne socoteasca pe noi, si vorbesc in numele celor care suntem in aceasta zona a Italiei, ca admiratoare ale lui? Rusine sa-i fie! Nu-l admiram, il detestam.
Stefania, care are 25 de ani, spune si alte lucruri, ceva mai dure. Am rezumat esenta nemultumirii ei. E singura in aceasta situatie? Nici vorba. Cei care n-au votat, turuie Emil Boc, au votat evident pentru presedintele Basescu. Mai sa fie! Am trecut ieri pe la Spitalul de Urgenta Floreasca. La etajul 6, pe coridor, aceleasi paturi suplimentare, cu oameni bolnavi. Asteptand-o pe profesoara Daniela Bartos, care efectua vizita de dimineata, am avut timp sa impart acelasi spatiu cu un bolnav varstnic. Batranul respira greu, cu gura deschisa, fata lui, de culoare pamantie, cu barba neingrijita, indica suferinta si nu era greu sa ghicesti ca omul este inconstient, aproape muribund. De altfel vecinatatea unor aparate si firele care-i mai alimentau farama de viata confirmau o stare mai mult decat grava a suferindului. Nici el n-a votat asa cum n-au votat mortii din cimitire. Asta nu-i impiedica pe Basescu, Blaga, Boc, Videanu, Udrea sa urle cu o obraznicie fara margini ca doar (doar?) 7 milioane au votat impotriva presedintelui in timp ce 15 milioane de romani (nu ies atatia nici daca numeri si cei aproape patru milioane de minori) il sustin prin refuzul de a vota. Rusine, zic, asemeni tinerei din Italia. Niciodata in Romania n-au votat opt milioane si jumatate de cetateni, dintre care 88 la suta, majoritate zdrobitoare, sa ceara plecarea unui politician de la putere. Absenta onoarei de a-si da demisia (demisie de onoare!) e o infirmitate tipica mizeriei morale care imbraca personajul Basescu. Sigur, mai sunt unii oameni, chiar de buna calitate, care nu-l stiu pe Basescu. Au apucat sa-l creada o data si-l cred din inertie, oricate porcarii ar comite. Sunt, insa, in raport cu majoritatea covarsitoare a populatiei si cu gravitatea abuzurilor, furturilor, tradarilor comise de Basescu, prea putini. Sustinut fatis de guvernul de la Budapesta si de maghiarii din Romania care vor o tara ungureasca in mijlocul Transilvaniei, Traian Basescu tradeaza si insulta sangele martirilor unirii. E prea mult spus tradare? Nu, e prea putin. Iar Europa, in frunte cu Germania, a inceput sa priceapa ce se petrece aici.
Lucian AVRAMESCU
