Ieri, cand scriam aceste randuri, referendumul pentru demiterea presedintelui Traian Basescu era in plina desfasurare si, firesc, nu stiam ce se va intampla pana la finalul celor 16 ore de votare. Stiam, insa, dinainte, ca doar doua erau solutiile finale – demiterea lui Traian Basescu sau revenirea sa la Cotroceni din pribegia suspendarii. Cu alte cuvinte, presedintele jucator – atat de indragostit de…popor si, mai ales, de functia sa, ajunsese, ieri, la finalul unui razboi total cu adversarii politici, in care el, seful statului – chiar suspendat fiind – a dat frau liber multor vorbe care, din 1990 incoace, in confruntarile electorale, nu s-au rostit, nu s-au auzit! Bineinteles, expresiile cu pricina au fost aruncate si din „partea cealalta”, c-asa-i in razboi. Unei canonade de artilerie ii raspunzi tot cu tunurile, atacurilor formatiilor de tancuri li se replica tot cu tancuri, iar asaltului infanteriei i se opun tot infanteristii din transee, cu toate armele, grenadele si… baionetele de care dispun.
Recentul razboi electoral – desfasurat in cea mai mare parte prin mass-media – ne-a aratat, inca o data, daca mai era necesar, ca romanul este, intr-adevar, poet. S-au folosit epitete, metafore, comparatii, alegorii, personificari etc., figuri de stil care ar fi servit, poate, mult mai bine, realizarii unei stralucite si nemuritoare opere literare. Acum, in miezul lui Cuptor, temperaturile foarte mari au afectat gandirea multora denaturand-o si amestecand-o cu jargonul de mahala, acolo unde este permis orice. Asa s-a si ajuns, de altfel, la o „vasta opera” de defaimare, de injosire, cu injurii „lansate” ca la usa cortului.
Este foarte adevarat, s-a vorbit mult, fireste tot in contradictoriu, despre dosare, vile, stenograme, s-au dezgropat morti – bineinteles, nu-i vorba despre cei de prin secolul al XIV-lea, de pe la Curtea de Arges – si s-a vorbit mult despre institutii si servicii „criptate” gen SRI, SIE, STS, DNA, ANI, CCR, fiecare cu „bubele” diagnosticate de prea multe ori dar ramase cu aceleasi…betesuguri. Am asistat, astfel, ca la un spectacol, campania electorala – mai bine zis, razboiul pentru cucerirea Cotrocenilor – oferindu-ne mostre de ridicol, de evidenta incrancenare, de neinteleasa dusmanie si de multa si nejustificata ura.
Toate acestea – fara doar si poate – vor ramane doar o neplacuta amintire pentru noi toti – martori sau, pentru unii, partasi ai celor doua tabere de combatanti. Si, analizand apoi, cu detasare, evenimentele din iulie 2012, vor inmuguri, cu siguranta, si destule regrete, care nu vor mai folosi decat pentru… luare aminte in viitor. Nu acelasi lucru se va intampla, insa, cu Traian Basescu, omul care, de fapt, s-a aflat la originea tuturor acestor situatii. In cazul sau, suspendarea sau demiterea vor insemna tot o tinichea mare legata de coada-i care si-a bagat-o si unde trebuia, si unde nu trebuia. Gandirea sa gaunoasa i-a jucat, pana la urma, cea mai mare farsa, intorcand la 180 de grade si aruncand peste bord – ca tot ii place sa ne spuna si chiar sa insiste ca este comandant de nava – capitalul de incredere pe care, initial, se pare ca l-a avut din partea poporului pe care, ieri, nu l-a mai dorit la urne! De aceea ii si spunem sa-i fie viitorul asa cum l-a hotarat, ieri, cetateanul, omul de rand, „beneficiarul” politicii promovate si impuse de catre cel care avea statutul de suspendat si perspectiva de… demis! Doua ipostaze ca doua pietre de moara care, oricum, vor scufunda corabia basesciana.
Leon CHIRILA
