Aceasta a trait in cetatea Niceii din Bitinia, pe vremea imparatilor Diocletian (284-305), Maximian si a lui Priscilian guvernatorul. Catre acesta din urma a fost adusa pentru marturisirea in Hristos, batuta cu toiege peste sani si dusa in temnita. Apoi, iarasi fiind scoasa, a fost chinuita in felurite chipuri: au ars-o cu foc, au pus-o pe o platforma inrosita, i-au gaurit palmele si talpile cu cuie inrosite in foc. Bagata iarasi la inchisoare, a zacut acolo doua zile, rau chinuindu-se. Cu toate chinurile pe care le-a indurat, sfanta nu s-a lasat zdrobita duhovniceste, marturisindu-L pe Hristos pana in clipa mortii sale. Apoi a fost scoasa, si iarasi chinuita in multe feluri, iar la urma i s-a taiat capul si, astfel, prin mucenicie, si-a primit cununa. Dupa moarte, trupul ei a fost aruncat in mare.
