Corpul profesoral, de foarte buna calitate, provenea in mare parte de la fostul liceu industrial de fete. Asa erau: Ileana Dumitriu (matematica), Ana Rusu (stiinte naturale), Gabriela Ghiculescu si Maria Simionescu (istorie), Maria Negara (Mimi) (georgrafie), Victoria Bancila (desen), Lucia Negara (educatie fizica), Florica Ionescu (muzica).
Sa ne oprim sa spunem cateva cuvinte despre aceste profesoare, mai ales ca despre procesul de invatamant vom vorbi foarte putin.
Despre Gabriela Ghiculescu am vorbit deja, adaugam acum ca era si o excelenta profesoara de istorie. Vorbea frumos, cald si nuantat, crea la eleve un fond emotional, pe care cunostintele se grefau adanc capatand durabilitate. Am asistat la o „lectie deschisa” a ei pe care, la discutii, am admirat-o fara rezerve. Se pregatea permanent; in cancelaria ei gaseai toate lucrarile aparute in ultimul timp, cu sublinieri si adnotari de mana ei.
Maria Simionescu era o fire mai domoala, dar la fel de bine pregatita profesional. Ea punea accentul pe transmiterea metodica a cunostintelor, staruia nu numai in a le invata pe eleve, ci si cum sa invete, cauta sa creeze la ele sisteme de cunostinte.
Mimi Negara, profesoara de geografie, necasatorita, ca si sora ei, se dedicase complet scolii, care constituia familia ei, in special clasa la care era diriginta. Calatorise mult si adusese cu ea, nu numai impresii, ci si vederi, pliante, ghiduri, obiecte de artizanat, pe care le aducea la scoala pentru a plasticiza cunostintele.
Ileana Dimitriu, profesoara de matematica, serioasa si binevoitoare, avea ore numai la anii I si II. Le dadea elevelor numai strictul necesar de cunostinte de matematica, in schimb le invata cum sa aduca elemente matematice foarte simple in orizontul copiilor prescolari. Acelasi lucru il facea Ana Rusu, profesoara de biologie, si ea bine pregatita si dedicata muncii de dascalita, care le dadea cunostinte despre plante si animale. Adesea le citea minunate povestiri de Karl Ewald, Ernest Selton Thomson sau Em. Garleanu. La fizica si la chimie era o profesoara mai tanara, Radu Stela, de curand iesita din facultate, care se straduia si reusea sa tina pasul cu colegele ei.
Dupa cum se stie, reforma invatamantului desfiintase termenul de „dexteritati”, desenul, muzica si educatia fizica devenind discipline scolare ca si celelalte. Si la aceste obiecte, scoala a mostenit niste cadre didactice de exceptie. De altfel, prin specificul profesiei pentru care pregatea aceasta scoala, indiferent cum le-ar fi numit legiuitorul, aceste discipline deveneau importante. Desenul il preda Victoria Bancila (nepoata a pictorului Octav Bancila, ea insasi inzestrata cu talent) care dadea suficiente cunostinte si deprinderi elevelor, pentru a descoperi si incuraja aptitudinile artistice ale copiilor. Muzica o preda Florica Ionescu (care compunea si cantecele pentru prescolari), iar educatia fizica – Lucia Negara (care alcatuise si o buna echipa de dansuri populare). Aici ar trebui mentionata si Eugenia Macri, medic, bine pregatit, absolventa a Liceului „Despina Doamna” si a Facultatii de Medicina din Bucuresti, care nu fusese niciodata practiciana, ci se dedicase medicinei scolare. Ea preda orele de igiena (staruind asupra celei a prescolarilor), dar era si medicul scolii si al internatului, provenind si ea de la fostul liceu industrial. Colectivul didactic era intregit cu cateva cadre venite de la alte scoli. Chiar de la infiintarea scolii, a fost adusa ca profesoara de limba romana, pana atunci directoare la Liceul „Despina Doamna”, Paula Dumitrescu. Ea a impresionat, de la inceput, elevele prin tinuta eleganta – de care femeile aproape uitasera in acei ani – prin manierele ei alese, prin felul ireprosabil de a se purta. Foarte curand, a devenit pentru fete un model, au ajuns sa o respecte si sa o asculte nu de teama, ci din simpatie. S-au adaugat si pregatirea profesionala si calitatile ei didactice.
La un an dupa ea, a venit sa predea, tot romana, Lelia Theodosiu, excelenta profesoara de limba latina, obiect pe care „reforma” il scosese din planul de invatamant. Peste inca un an, a mai venit si Elena Stancescu. Toate s-au mobilizat pentru ca elevele sa deprinda corect gramatica, ortografia, notiuni de istoria literaturii si literatura pentru copii. In acelasi timp, le deprindeau sa citeasca frumos, clar si nuantat, le-au impartasit procedee pentru memorizarea poeziilor si a textelor cantecelor pentru cei mici.
Un rol deosebit in formarea elevelor l-a avut profesoara de pedagogie si psihologie Lucia Miclescu (predase pana atunci franceza la liceu). Era o persoana in varsta, dar foarte culta si cu o larga disponibilitate pentru elevele ei, carora le-a oferit un suport psihologic la toate cunostintele deprinse in scoala. Acelasi lucru l-a facut Maria Mandiuc, profesoara de pedagogie scolara si prescolara, care conducea si practica pedagogica.
La limba rusa – singura care se mai preda in acei ani – a venit Florica Chisalita, care s-a straduit, fara prea mult succes, sa le invete rusa.
Paul D.POPESCU
