Inca o rana a vietii sociale din Campina s-a redeschis. Angajatii societatii Petroutilaj SA nu si-au mai primit salariile intregi de multi ani. De parca nu ar fi fost de ajuns aceste privatiuni, de la inceputul anului, salariatii unitatii nu au primit niciun ban pentru munca depusa. Muncitorii de la sectia Pompe (cum i se mai spune, inca, dupa o veche denumire a locului, sectiei “Material rulant si utilaje grele”, situata langa calea ferata, la doi kilometri distanta de Gara Campina si de sediul-mama al societatii) realizeaza productia cu cea mai mare valoare economica: modernizarea unor autotrenuri pentru locomotivele CFR. Ei se considera cei mai dezavantajati si mai marginalizati dintre angajatii uzinei. Petroutilaj era, in urma cu doua decenii, o intreprindere de rang republican, cu peste 4000 de angajati, una dintre cele mai puternice din judet. Cea mai buna dovada in acest sens este Spitalul Poiana Campina, construit din fondurile proprii ale uzinei. Situatia financiara a unitatii este, astazi, extrem de precara, societatea aflandu‑se, de vreo trei ani, in procedura insolventei. Nenorocirea este ca si CFR Calatori, principalul beneficiar, este in mare suferinta. Dupa trei luni de asteptare a platii salariilor, angajatilor sectiei Pompe le-a ajuns cutitul la os. Asa cum au mai procedat si in urma cu doua saptamani, zilele trecute, ei au interupt lucrul (in foto), dupa care au marsaluit spre sediul societatii din centrul comunei Poiana Campina. Acolo au incercat sa discute cu conducerea intreprinderii problema restantelor salariale. Managerul uzinei, Andrei Hortopan, dupa un schimb verbal violent cu protestatarii, presarat cu multe expresii licentioase, a fost luat de gulerul hainei de catre unul dintre “grevisti” si numai interventia prompta a oamenilor de ordine l-a salvat pe acela care, astazi, conduce firma, dar fara puteri depline. O data procedura insolventei declansata, cel care “taie si spanzura” este administratorul judiciar. Procedura insolventei cuprinde doua etape: reorganizarea judiciara (in care se incearca redresarea financiara a societatii sub conducerea unui administrator judiciar) si lichidarea (in cazul in care nu se reuseste redresarea firmei, se declara falimentul acesteia). Dupa retragerea managerului-general in cladirea administratiei, protestatarilor li s-a adus la cunostinta ca, potrivit planului de reorganizare judiciara, dintre cei 369 de angajati ai societatii urmeaza a fi disponibilizati 211. “Noi, cei de la Pompe, lucram cel mai mult si aducem cei mai multi bani in uzina. La sediul central, sunt foarte multi functionari care lucreaza in birouri, iar in sectiile de prelucrari prin aschiere se realizeaza piese finite din colaborari, dar mult mai putin valoroase decat motoarele pe care le reparam noi. Conducerea societatii ne-a asigurat ca de-ar fi sa reparam doar un motor si tot o sa se simta la salarizare, pentru ca o sa incasam bani multi pe el. Noi am reparat, de la inceputul anului, o multime de motoare si tot degeaba. Motivele protestului nostru sunt aceleasi ca si in urma cu doua saptamani. Nimic nu s-a schimbat de atunci. Nici in situatia financiara a intreprinderii si nici in salarizarea angajatilor. Ne-a ajuns cutitul la os. Salariile nu s-au mai platit de trei luni. Practic, de la inceputul anului, am mai primit ceva bani, dar in contul lunii decembrie 2011. Iar de munca, a fost. Si chiar s-a facut multa productie”, ne-a marturisit C.P., unul dintre protestatari, sub protectia anonimatului. Multi dintre muncitori ar dori sa intre in somaj, “numai sa stim ca se termina calvarul asta si ca putem fi siguri, pentru un timp macar, ca vom primi niste bani cu care sa ne intretinem familiile.” Printre nemultumirile “grevistilor”, ratele la banci si imposibilitatea de a beneficia de servicii medicale (societatea nu a mai platit, de mult timp, contributia la fondul de sanatate) erau printre cele mai frecvente. Conducerea uzinei va trebui sa finalizeze lista cu viitorii disponibilizati in urmatoarele zile. Deocamdata, este cert ca peste Petroutilaj se aduna nori si mai negri, anuntand vremuri inca si mai tulburi.
Adrian BRAD
