– Salut, boule, ce mai faci ?
– Bine, cretinule, vin de la bar!
Un astfel de dialog, postat pe Facebook, ar primi mai multe like-uri si comentarii – OK, Cool, Oh yess! – decat doua versuri de genul “Un cuibar rotind de ape/ Peste care luna zace”. Pe pariu !
Cuvintele de azi sunt fie interjectii, fie imagini, fie ambele la un loc. Nu mai sunt flexibile, ci rigide. Esti scutit de oboseala sa le cauti o alta conotatie, decat aceea de a fi pe post de bolovani, bate, rangi. Au un singur rol: sa trosneasca in moalele capului si pe interlocutor, si pe telespectator.
Intr-un fel, suporterii de pe stadioane au creat un precedent. Pe tubul catodic se degusta, cu mare placere, un slogan de genul “Iesi afara, javra ordinara”. Lucrurile sunt clare – javra-i javra, iar daca mai este si ordinara inseamna ca trebuie starpita. In 89, unii au vazut “Revolutia romana in direct”. Azi, se pot urmari “ Proscrierea cuvantului – live” si trecerea paronimelor, antonimelor, sinonimelor la index.
Practica folosirii cuvintelor s-a uniformizat, ducand la unificarea lingvistica. Ceea ce-i, pana la urma, bine, fiindca ajung sa inteleaga toti sensul unei expresii, nu se mai creaza antagonisme intre eruditi si semianalfabeti, nu se mai adreseaza cuvinte jignitoare de felul “Asta este batut in cap, nu intelege nimic !”. Nu se mai sta la rascruce de cuvinte, de sensuri, de expresii eliptice. La ce bun sa ne mai chinuim ?
Pe vremuri, cine lua cuvantul – fie si la o plenara de partid, la reuniuni pionieresti, la serbari – avea emotii. Si intreba, dupa eveniment: “Cum am vorbit ?” Cine se inscria “la cuvant” era considerat destept, destupat etc. Si adevarul era pe aproape. Dar, astea sunt vremuri de cuvinte spuse candva, apuse acum!
Doar ele, cuvintele – interjectii prind. La televizor, ratingul este din ce in ce mai mare daca se folosesc notiuni ca: bou, dobitoc, idiot, ciumpalac etc. Interjectiile –cuvinte sunt degustate cu mare atentie, iar rezumatul final al unei emisiuni de “dezbateri” se condenseaza in – “Ai vazut ce i-a zis ?”, “Ai vazut ce l-a intors ?”, ” Ai vazut ce destept este ?”. Nu ramai pe ganduri uitandu-te la emisiunile televizate, fiindca propozitiile sunt cu sens unic: rastite si cu directie precisa.
Desigur, ar mai fi cuvantul scris, dar cine mai are timp de pierdut cu cartile ? Cu poeziile ? Chestii ieftine, desuete, mosteniri ale comunismului. Ce, ati auzit cumva sa fi fost invitata macar o scriitoare de proza, pret de cateva minute, la un Happy Hour ? Ei, nu, ca-si pierde slujba moderatorul, da faliment postul. Or, daca lectura obligatorie – desi nu mai exista asa ceva – ar stipula citirea lui Baudelaire – ce cazna ! – inca de la prefata cititorul s-ar simti jignit citind inceputul „Hypocrit lecteur, mon frere” (Cititor ipocrit, fratele meu) Deci, inapoi la televizor !
Unii degusta mai mult o emisiune vazand oameni in toata firea, cu copii acasa, imbracati in tricouri pe care scrie “ Ciumpalac“. Logica ar fi aceea ca nu mai exista alte forme de protest decat aceea de a fi prost… Iar pentru asta iti trebuie mare curaj !
Si, daca o tinem in ritmul asta, de ce sa se intrebe ca prostul un sef de campanie al unui partid daca prind astfel de lozinci electorale la votanti: “ Un bou pentru bunastarea ta”, “ Votati idiotul !”, “Analfabetul este salvarea natiei?“ Prind.
Florin TANASESCU
